Amendarea legii putea fi făcută oricând, chiar şi peste 5-10 ani (la fel, desfiinţarea pensiilor speciale, alt cal de bătaie, putea fi făcută separat). Preşedintele n-a urmărit decât o lovitură de imagine – ce grijuliu e el cu soarta româncelor! – şi, deopotrivă, dezamorsarea riscului real şi imediat de declanşare de către Opoziţie a procedurii de suspendare a sa. E chiar surprinzător entuziasmul cu care Ponta a pus buza ca peştele năuc pe cârlig, împăunându- se cu o falsă victorie.
Traian Băsescu ar fi putut cere, în asprul context economic şi social, revizuirea metodei de calcul a punctului de pensie, ceea ce ar fi avut efecte benefice imediate. N-a făcut- o, pentru că scopul legii este tocmai vârâtul mâinii în buzunarele tuturor pensionarilor, inclusiv ale celor nevoiaşi. Şmecheria e cu atât mai clară, cu cât, concomitent, printre sursele de venit care – dacă proiectul de lege tocmai iniţiat de PDL pentru reducerea cotei unice de impozitare de la 16% la 10% va fi adoptat – vor fi impozitate se află şi pensiile. Fără precizarea că acelea sub 1.000 de lei, care constituie majoritatea covârşitoare, ar fi menajate.
Asistăm la o nouă secvenţă de diversiune, de cacealma politică, destinată să menţină în viaţă o guvernare incapabilă şi care cunoaşte o singură reţetă de ieşire a ţării din criză: taxe, impozite, dijmuirea oricăror venituri. Chiar şi a celor de supravieţuire.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro