A donat satului 2,5 milioane $

În centrul satului Dolheşti, un cap de piatră încearcă să reprezinte imaginea unui bărbat. În jurul lui, câţiva copii sunt prinşi într-un joc bezmetic. Călcând încet, un domn îşi urmăreşte umbra care merge odată cu el. Soarele îl loveşte din spate şi îi lungeşte umbra pe asfalt. Lumea îl salută cu respect. “Să trăiţi, dom’ doctor!” Pe mulţi îi ştie de c â n d erau de-o şchioapă, au alergat desculţi pe uliţele satului ăsta bătrân. Pe atunci, localitatea nu arăta aşa. Constantin Baciu e mulţumit că a pus şi el umărul la dezvoltarea satului. Acum, la 95 de ani, nu i-au mai rămas decât amintirile. Amintiri, un monument şi zâmbetele oamenilor ăştia arşi de soare. Iar pentru ei a făcut tot ce i-a stat în putinţă. Chiar dacă soarta a săpat urme adânci în sufletul lui. Prigoana comunistă asupra familiei, moartea soţiei şi a băiatului său, Adrian... Toate aceste încercări l-au întărit. L-au făcut să joace cu destinul un joc în care el s-a hotărât să salveze cât mai mulţi oameni. Lângă monument, îl aşteaptă o băncuţă din lemn. Se aşază, îşi pune pălăria alături şi aruncă o privire către bărbatul din piatră. “Doctor Constantin Baciu, binefăcătorul comunei Dolheşti”. Oricum, ce a făcut să merite această onoare? “Domnul doctor s-a stabilit la Roma de mai bine de 40 de ani, dar nu ne-a uitat niciodată. A asfaltat şi ultima uliţă din sat. A donat terenurile familiei, vreo 40 de hectare de teren şi cinci de pădure, bisericii şi şcolii din localitate, a construit podeţe. A investit în comuna asta 2,5 milioane de dolari. Merită măcar statuia asta, dacă altceva nu îi putem oferi”, ne-a spus Elvira Onofrei (90 de ani). Fiul său, răpus de o boală de inimă Constantin nu a ales să se nască în locul ăsta pierdut de lume, dar nu-i pare rău. A avut momente când a vrut să fugă cât mai departe. A plecat la oraş şi a devenit medic cardiolog. Şi nu orice medic, ci unul de renume. Soarta însă a făcut ca băiatul lui să moară de o boală de inimă. În trei ore s-a stins. Iar el, medicul care a salvat mii de vieţi, nu a reuşit să-şi scape propriul copil. După ce fiul lui a pierit, s-a hotărât să se întoarcă în România şi să-şi investească toată averea în dezvoltarea comunei. Nu a vrut nimic în schimb, chiar dacă a oferit atât de multe... Lui Constantin Baciu i-au rămas doar amintirile. Amintirile, respectul oamenilor şi bucata asta rece de piatră.