Comuna Secu e pierdută pe undeva prin colbul fierbinte al Doljului. Într-o casă, o mamă se chinuieşte să supravieţuiască împreună cu cei şase copii ai ei. Şi, în ciuda situaţiei, chiar s-a încăpăţânat, de ani buni, să lupte pentru viaţa unuia dintre ei, Dragoş, diagnosticat cu meduloblastom de fosă craniană posterioară.
Adică, o tumoră cerebrală. Dar mama s-a bătut pentru el ca o leoaică, chiar dacă are vocea încărcată de lacrimi de fiecare dată când vorbeşte despre situaţia băieţelului. A fost operat de două ori, a stat cu el prin spitale când a fost nevoie să facă chimioterapie, a mers cu el în Ungaria pentru radioterapie şi i-a fost alături şi în săptămânile lungi şi dese din diverse instituţii medicale de recuperare din Bucureşti sau din Oradea.
Ceilalţi copii s-au crescut, cumva, unul pe celălalt în tot acest timp. Boala îl alesese doar pe Dragoş ca ţintă. Iar roadele strădaniilor mamei au început – după multe, multe zile şi nopţi de disperare, deznădejde şi spaime de ce e mai rău – să se vadă. În primăvară, ultimele analize arătau dispariţia tumorii. Ceea ce era o veste incredibilă cu un an sau doi în urmă.
Însă sechelele maladiei sunt încă reale şi prezente. Dragoş, ţintuit atâta vreme doar la pat sau în scaunul cu rotile, trebuie să reînveţe să stea şi să se deplaseze pe propriile picioare, cel mai mare succes de până acum fiind faptul că, aşa cum ne-a spus mămica lui, “a început să meargă de-a buşilea”.
Trimite ACUM un sms la 8828 cu textul DRAGOŞ şi donează 2 EURO! Banii se reţin o singură dată
După cum e nevoie să înveţe, practic, să vorbească, să articuleze cuvintele în mod normal. Pentru asta, el continuă toate exerciţiile absolut necesare recuperării la Centrul Naţional Medical de Recuperare neuropsiho-motorie Nicolae Robănescu, din Capitală.
Are nevoie însă de ghetuţe speciale, orteze, dar şi de RMN ce trebuie repetat la fiecare trei luni şi care, de la început, a fost făcut doar la o anumită clinică privată. Adică, îi trebuie aproximativ 1.000 de lei.
Apoi, aşa cum poate el, Dragoş e nerăbdător să înceapă şi şcoala, fiind înscris în clasa I. De aceea, mama micuţului speră, la fel ca şi în alte situaţii ce păreau fără soluţie în clipa respectivă, că va găsi un sprijin material pe undeva, că vor exista oameni care să-i ofere copilului ei sumele de care are nevoie pentru toate câte v-am spus mai sus.
Pentru că Dragoş – şi ăsta e lucrul cel mai important – va avea, se pare, o a doua şansă la viaţă. Iar zbuciumul ei de mamă nu a fost zadarnic…