Editorial de Alice Năstase Buciuta | Dreptul la bătăiţă

Câteodată, dacă greşeam ceva, bunica lua pliciul şi mă plesnea ca pe o muscă – dovadă că nu Silviu Prigoană şi Bahmu au inventat răfuielile instrumentate bizar, ci strămoşii noştri, modele de înţelepciune.
Probabil că adepţii corecţiilor fizice vor spune cum spun caftitorii de neveste: lasă că ştiai tu de ce. Culmea este că eu nu ştiam niciodată. Fiindcă nici o boacănă nu mi se părea atât de gravă, încât să merite un aşa tratament jignitor.
Astăzi, într-o ţară crescută în epoci în care pârdalnica de bătaie era considerată ruptă din rai şi ni se spunea “unde dă mama, creşte”, 63% dintre părinţi îşi bat copiii şi se găsesc tot felul de firoscoşi cu titluri care susţin că nu-i chiar aşa grav să dai într-un copil dacă palma ta nu-l stâlceşte şi nu-l mutilează, ci îl disciplinează.
Eu, în schimb, mai proastă, recunosc că nu mai pricep deloc atunci de ce să ne mai pierdem vremea să protestăm faţă de violenţa îndreptată asupra femeilor, dacă ni se pare atât de firesc să le dăm copiilor câte o palmă la fund.
Dacă acceptăm cu toţii că nu e nimic greşit în asta, eu cer să se extindă toleranţa faţă de violenţa medie la toate nivelurile, atunci când ea are rolul de a impune disciplina şi respectarea normelor. Şeful să aibă voie să-i dea subalternului o palmă peste obraz când acesta nu-şi face treburile până la deadline.
Poliţistul din intersecţie să-şi însoţească amenzile cu un bobârnac peste nas dat şoferilor care au încălcat regulile – cu excepţia celor care au operaţii estetice la nas sau au deviaţie de sept, cărora le-ar produce daune mai mari decât cele moderate, despre care am convenit că sunt acceptabile.
Clienţii să-i poată ciupi pe furnizori atunci când aceştia nu sunt suficient de prompţi în acordarea serviciilor lor, iar politicienilor care trec prin mulţime, dacă nu şi-au ţinut promisiunile electorale, să li se poată da câte un şut în fund, uşor, mai mult simbolic, doar cât să priceapă nemulţumirea votanţilor.
Şi doar celor care emigrează în Norvegia să li se acorde dreptul să scape de umilinţa corecţiilor moderate din partea celor care au putere asupra lor, dar şi acolo, dacă se simt vexaţi de obligativitatea demnităţii şi a nonviolenţei totale, impuse cu forţa, prin lege, să poată face oleacă de tămbălău, cât şă-şi recâştige dreptul la bătaie uşoară, transmis în neamul nostru din generaţie în generaţie, fiindcă nici pământurile, nici hoţia şi nici bătăiţa nu sunt doar ale noastre, ci ale urmaşilor urmaşilor noştri, oriunde s-ar afla, în veacul vecilor.

Urmărește-ne pe Google News