Editorial | Ajutooor, străinii ne-au furat limba română din țeastă

Snobul nu e snob destul dacă nu e şi fudul. Din motive neclare încă, românul a zgâriat la uşile ţării până când stăpânii i-au deschis şi i-au dat voie să facă pipi în străinătate. Aşa a ajuns al nostru în toate ţările locuite de oameni care, chiar dacă nu ştiu ei prea bine ce-a scris Shakespeare (teatru sau mesaje de ameninţare, mă rog), măcar se spală pe dinţi. La noi, statisticile cu vânzările de periuţe sunt deprimante. Nu cereţi detalii, că vă stricaţi ziua. De îndată ce românul sare pârleazul în Occident, o forţă malefică îi bagă un ac în ţeastă şi îi scoate de-acolo limba maternă. Aveam nişte cunoştinţe care au plecat acum câţiva ani să muncească în Siracuza. Ioneasca urma să aibă grijă de o babă senilă, iar Ionescu urma să dichisească grădina stafiditei angajatoare. Totul părea clar, doar că baba nu suporta lângă ea nici măcar o gladiolă roz, cu atât mai puţin o româncă ciufută, cu părul scurt şi creţ. Iar grădinarul i se părea bocciu, beţiv şi obraznic. Poate şi pentru că el nu ştia limba italiană. Ca orice străin, avea reflexul tâmpit de a vorbi româneşte strigând din rărunchi, în speranţa că, dacă urli “vin imediat!!!”, baba Fiorella înţelege mai bine decât dacă spui asta pe un ton blajin.
Mai interesant e când românul vine pe-acasă, cu ocazia sfintelor sărbători sau a sfintelor chiuluri. Aici, sluga Occidentului devine un boier, hocus-pocus. Închiriază o maşină bună de-acolo, iar aici susţine că e a lui, că a cumpărat- o din prima lui chenzină. Asta nu prosteşte pe nimeni. Şi cu atât mai puţin îi convinge pe cei care sunt proşti din fabricaţie. Toată lumea ştie că, dacă n-ai bocceaua îndopată cu euro (sau dacă n-ai sânii mari, mă rog), profitul material e discutabil.
Gura spartă a poporului pizmaş a bălăcărit-o pe artista neamului Ramona Bădescu, o româncuţă frumoasă foc. Într-o zi, sătulă de Festivalul Mamaia şi de lubeniţa, prazul şi zaibărul Olteniei natale, a ţintit mai hacana. S-a măritat cu boşo… ăsta, cu baronul italian Alessandro di Fornaro. Care, cică, o bătea “fără motiv”. Deci în Italia există prezumţia de vinovăţie: nevasta imigrantă trebuie caftită şi degeaba din când în când, că ştie ea de ce.
O femeie nu trebuie bătută nici cu ciuboţica-cucului, vorb-aia. Cel mult, poţi s-o alinţi cu un cactus în căpăţână, când trăncăneşte cam ca Ramona Bădescu, pe vremea când prezenta “Cerbul de Aur”, Dumnezeu să-l ierte: “Buena sera, oohhh, perdoni, buuuna- se-aaa-raaa, ha, ha, ha! Al cincuelea candidato care vreau să-l prezente… oh, perdoni, mă senţa forte bine aiciii, de fapto avem due concurenţţii, hi, hi, hi!”.
Mai interesant e când românul vine pe-acasă, cu ocazia sfintelor sărbători sau a sfintelor chiuluri. Aici, sluga Occidentului devine un boier, hocus-pocus

Urmărește-ne pe Google News