Cei dintâi, cei hotărâţi să ne arate cu orice preţ cât de mulţumiţi sunt în pielea, soarta şi în contul lor virtual, pun poze cu pisici şi cafele cu spumă-inimioară, cu prăjituri proaspăt făcute şi floricele abia culese, cu copii drăgălaşi strânşi la piept şi ne spun “Bună dimineaţa!” la sculare şi “Vise plăcute!” la culcare, iar de sărbătorile importante urează, negreşit, aniversări pufoase tuturor Mariilor sau, după caz, Gheorghiţelor, Mihaelelor şi Gabrielilor, Nicoletelor şi Nicuşorilor.
Din aceeaşi categorie fac parte cei care transmit urări de veşnicie tihnită răposaţilor lor dragi, urcaţi, mai demult sau mai recent la ceruri, care se entuziasmează că sunt români la fiecare meci de tenis, de scrimă sau de ţurcă pe care l-a câştigat echipa noastră şi care scriu pe wall câte o rugăciune de câte ori se abate vreun taifun, tsunami, cutremur sau atentat asupra unei comunităţi a lumii. Ei adună sute şi sute de like-uri binevoitoare, la fiecare postare. La polul opus sunt cei scârbiţi cu iscusinţă de tot ceea ce îi înconjoară.
Oripilaţi de Românica pe care o detestă, îngroziţi de piţipoancele de la televizor, pe care le urmăresc în silă, cutremuraţi de politicienii corupţi pe care îi înjură şi-i blestemă, înfioraţi de emisiunile proaste, cărţile proaste, ziarele proaste, femeile proaste, bancurile proaste şi revoltaţi de cei care nu-şi fac vaccin, nu mănâncă oaie, nu suportă fumul sau nu iau tramvaiul.
Ei postează statusuri de genul “ce vă plângeţi, fă, piţipoancelor, că s-a făcut frig, duceţi-vă şi şi îmbrăcaţivă!”, “de-aia sunteţi curve, că vă place…” sau “bă, în alte ţări, indivizi ca voi sunt împuşcaţi pe stadion!”, adunând, la rându-le, sute şi sute de like-uri pline de admiraţie la fiecare declaraţie. Reţelele sociale găzduiesc cele mai mari, cele mai moderne şi cele mai răspândite competiţii egocentriste.
Într-un mediu în care mijloacele de expresie sunt cuvântul şi imaginea, dacă nu eşti scriitor sau artist plastic, sau, cel mai bine, amândouă la un loc, nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să-ţi cauţi un locşor în tabăra ipocriziei sau a bădărăniei. Doar atât poţi să faci ca să nu fii eliminat din cursa orgoliilor, în care regula de bază e: spune-mi câte like-uri primeşti, ca să-ţi spun cine eşti.