Editorial de Alice Năstase | Ca-n reclame. Ca-n tramvai

În reclame, un tânăr şi o tânără îşi aruncă unul altuia ocheade, de la un capăt la altul al oraşului, iar cei din jur, fermecaţi de schimbul lor de priviri cu subînţeles, fac în aşa fel, încât dulcele început de flirt să devină treabă serioasă şi-şi mută de pe-un scaun pe altul şezutul sprinten şi dedat la complicităţi, pentru ca tinerii cei frumoşi să-şi poată continua jocul seducţiei aşezându-se umăr lângă umăr, tâmplă lângă tâmplă şi blug lângă blug.
Tot în mijloacele de transport în comun – şi tot în reclame! – , am văzut câte o domniţă splendidă, elegantă, care îşi expune subsuoara fină şi parfumată agăţându- se graţios de o bară, iar în jurul ei toţi cad sub vraja undelor florale ale deodorantului imbatabil care nu lasă nici urme albe pe haine negre, nici mâzgăleli galbene pe haine albe şi a cărui prospeţime durează până la 48 de ore, deci şi în călătoria de a doua zi.
Numai că, în călătoriile adevărate, situaţia de pe teren – adică de pe roţi… – se prezintă cu totul altfel decât în povestea idilică de pe ecran. Călătorii băştinaşi se privesc unii pe alţii cu ochi bulbucaţi de antipatie direcţionată mai ales de sus în jos, pentru că doar cei care s-au urcat la periferie au prins loc liber, în vreme ce domnii cu reşedinţă centrală sunt surghiuniţi în poziţia bălăngănelii dintre staţii.
âAşezaţii fie stau şi gâdilă ecranul telefonului cu buricul degetului, de zici că vor neapărat să-l facă să râdă, fie citesc din cărţi entuziaste de dezvoltare personală, ridicând doar din când în când ochi goi şi searbăd-zâmbitori.
Oricum, şi dacă n-au cu ce să-şi facă de lucru, cei de pe scaune nu fixează niciodată privirea celor bipezi, ca să nu-şi strice cheful cu cine ştie ce licăr mustrător venit de la câte-o doamnă mai dolofană, mai în etate, mai gravidă sau mai cu-n copil. Iar când cineva aburcă radiusul şi cubitusul unui antebraţ păros şi ostenit către mânerul atârnat de bară, mai ales la întoarcerea de la serviciu…
Dar despre asta n-are rost să citiţi, că poate se apropie staţia la care vreţi să coborâţi ca să alergaţi repede acasă, în faţa televizorului, singurul loc în care până şi naveta zilnică a celor care nu merg la job cu maşina pare plăcută, instructivă, amorezată, parfumată…

Urmărește-ne pe Google News