Editorial | Ce-l mai enervează pe românul care se crede superior

Riscând să mi se răcnească în faţă că nu dau dovadă de patriotism şi abnegaţie, am să spun şi eu ceva. În ţara asta, toată lumea are draci. Până la un punct, e normal, fiindcă nu oricine îşi permite luxul clinic sau financiar să-şi cârpească depresiile cu vodcă, ţigări sau marijuana. Nu suntem păpuşi de plastic, deci e firesc să turbăm de nervi atunci când suntem cicăliţi, jigniţi, înşelaţi, duşi cu zăhărelul cubic sau luaţi drept prostovani. Doar că, de la un punct încolo, motivele de furie se transformă în pretexte şi, cu timpul, ajung un modus vivendi extrem de nociv. Întotdeauna, românul e mai deştept decât alţi români. El bombăneşte cu voluptate despre orice meteahnă a celorlalţi. Şi aici nu mă refer doar la defectele majore ale altora, care ne scot din sărite sistematic, ci la motivele penibile şi superficiale care ne fac să răcnim pentru orice prostie. De exemplu, zilele trecute, am văzut într-o piaţă cât p-aci agroalimentară o scenă adorabilă. Un tataie ciufut a fost tamponat din spate de către un client care, evaluând din ochi nişte ciuperci trântite pe o tarabă, a împins căruciorul de cumpărături până în cojoaca moşului arţăgos. Fundul lui trezit din somn a prins a se enerva, deşi coliziunea fusese pur simbolică, nimeni nu căzuse lovit de trăsnet. Tataie l-a înjurat pe nenea cu căruciorul, iar nenea a răspuns pe măsura educaţiei sale alese: “Ia mai închide fleanca aia, boşorogule! Că te caută moartea p-acasă şi tu stai în piaţă!”. Păi poate chiar moartea îl trimisese în piaţă, voia şi ea un kil de gutui. În fine, cert este că de aici a început războiul. Piaţa s-a împărţit în trei. Unii s-au vârât în vorbă, apărând furibund onoarea lui moşulache. Alţii au apărat posesorul căruţului implicat în acest incident. Iar restul făcea figuraţie, căsca gurile ca nişte pui de păsăroi care o văd pe mă-sa venind cu un gândac în cioc. A ieşit un tărăboi care ar fi umilit lejer răscoala de la Bobâlna.
Suntem nervoşi ca o ţeavă de eşapament. Scoatem flăcări pe nas şi când avem motive obiective, dar şi când, pur şi simplu, ne-am trezit cu fundul în sus. Aproape toţi vecinii de pe palierul meu lunguieţ se ceartă ca nişte gâşte leşeşti. Îi aud prin pereţii indiscreţi. Uneori, se beştelesc din cauza amantelor lui. Dar alteori, mârâie unul la altul din cauza ibricului ei. “Fi-ţi-ar dezmăţata a dracului!”. “Fi-ţi-ar ibricul de râs să-ţi fie, că m-a fript coada de era să-mi pice falanga, proasta naibii!”. Şi, din cauza acestei topici matrafoxate, nu vom şti niciodată dacă proasta naibii era nevasta sau coada ibricului.
Nu suntem păpuşi de plastic, deci e firesc să turbăm de nervi atunci când suntem cicăliţi, jigniţi, înşelaţi, duşi cu zăhărelul cubic sau luaţi drept prostovani

Urmărește-ne pe Google News