La TVR2 (da, încă există acest post, nu mai căscaţi ochii şi gurile, ca ăia din desenele animate japoneze), am dat peste emisiunea “Natură şi sănătate”. Cel mai plictisitor nume de program TV. Acolo, un prezentator de o sută şi ceva de kile ne învaţă cum să trăim noi sănătos dând din mâini, din picioare şi din portofele, pe la sălile de fitness. Desigur, el nu calcă niciodată p-acolo, asta se vede cu ochiul liber. În schimb, e bun la interogatorii, o chestionează de zor pe o duduie instructor de gimnastici de-astea. Dumneaei ne spune lucruri de-a dreptul şocante: “În fiecare zi vă sfătuim să faceţi multă mişcare”. Bine, n-am priceput dacă să facem mişcare în fiecare zi sau doar ne sfătuieşte în fiecare zi, fir-ar ea să fie de topică. Pe urmă, ni s-a arătat un “mix de mere” care arăta literalmente oribil. Nu vă dau detalii, că altfel nu mai mâncaţi mere în viaţa voastră. “Anul ăsta ne-a bătut şi pe noi piatra”, zice fermierul care e dădaca merelor din zonă. Păi am stabilit demult că Dumnezeu nu dă cu parul, dă cu grindina şi cu durerea de măsele, atât. Iar o educatoare semiafonă le cântă unor copilaşi nevinovaţi un cântec cam idiot: “Ce vă dăm noi este o avere/ Vă dăm sănătate, vă dăm şi putere” (asta cică ar zice legumele, când catadicsesc ele să vorbească). Mai cântă şi zarzavaturile, tot prin purtătoarea lor de cuvânt: “Am venit să ne luptăm/ Cu microbii care-s răi/ Pe viruşi să-i alungăm/ Un-doi-trei şi undoi- trei”. Ce să mai zici? La PRO TV, găsim emisiunea “Vine CHEF-ul” (pe mulţi îi duce cu gândul la un butoi de manelişti care-şi fac curaj cu un taraf de ţuică… sau invers, nu contează). Ştiţi schema, un critic de restaurante vine chipurile neanunţat la câte-un local cât p-aci falimentar, care îi cere ajutorul. Iar chef-ul ăsta (că acum nu i se mai spune maestru bucătar, e penibil) face crize de nervi când găseşte praf sub mochetă. Duminică, nervosul s-a dus peste unii de pe Bulevardul Decebal din Bucureşti, o trattoria din asta (că e demodat să spui restaurant, acum toate sunt trattorii, case, pub-uri, cluburi, terase, săli – deşi, în principiu, îţi oferă acelaşi lucru: un loc unde să crăpi în tine ceva greu de pronunţat şi greu de mâncat cu furculiţa). Acolo, zmeul critic de tocăniţe a găsit mizerie, buimăceală şi oameni cu două mâini stângi. Dar cârciuma va fi scoasă de la perfuzii, cică, asta cu aportul miraculos al televiziunii. Aş avea o idee, ca să lucrăm corect. De ce să cârpim numai restaurante? Eu, dacă-mi deschid din leafa mea o fabrică de ciorăpei, pot să chem un specialist ca să-mi explice de ce nu cumpără lumea şosete de la mine şi preferă să le ia de la Dragonul Roşu (prietenii desculţi ştiu de ce)?
În weekend, nu ai ce vedea la televizor. Mai ales vara, când posturile TV trăiesc pe spinarea reluărilor. Am întrebat odată un şef de televiziune de ce se întâmplă asta şi el mi-a spus că “nu se merită (sic!) să faci programe noi vara, că oricum nu se uită nimeni la televizor”. Asta e o aberaţie, având în vedere că suntem o ţară treierată de oameni care nu au bani de Grecii, Sinăi şi Mamăi. Deci, vor sta pe fundul lor acasă, vor căsca gura la televizor, la fosta doamnă Prigoană. Care, apropo, se mira într-o zi, cu ochiul cât chifteaua, că multe românce sunt mahalagioaice. Aşa e, doar că nu toate apar la televizor coafate ca o conopidă. l