Editorial – Eurovision – ce e nou nu e bun, ce e bun nu e nou

O făcurăm şi p-asta: TVR a mai transmis o ediţie Eurovision – marea şi tarea finală europeană de la Viena. Pot să jur că formulareastandard va rămâne “România s-a clasat pe un onorabil loc 15”, asta pentru că, dintr-o eternă şi mioritică resemnare, niciodată nu ţintim mai sus. Ne mulţumim cu puţin, ne bucurăm că nu ieşim chiar ultimii şi, când ne-apucă dracii, acuzăm Europa de discriminare. Piesa trupei Voltaj nu e rea deloc, dar am stabilit noi că Eurovision e un concurs politizat, plin de găşti (ţări care se votează între ele, printr-un troc derutant de puncte). A câştigat Suedia (cu piesa “Heroes”, interpretată de Mns Zelmerlöw) – o melodie în care o hologramă-muţunache era mai atractivă decât proiectul muzical în sine.
Maraya, din Slovenia, a şlăgărit, cu vocea ei de jucărie, o piesă lălăită. Franţa a trimis-o la înaintare pe Lisa, un fel de Mireille Mathieu mai crocantă. Nadav, din Israel, a adus o piesă gen hop-şi-aşa, iar Estonia a contribuit cu un cântăreţ tinerel, căruia-i tremura omuşorul de frică. Electra Velvet, din Anglia, ne-a servit o piesă gen ţaca-paca-titi-rititi. Grupul Genealogy, din Armenia, a trântit o piesă demodată, trasă de păr şi de coadă. Lituania era toată numai picioare.
Serbia a trimis-o în competiţie pe Bojana, o sexy-rubensiană cu păr sârmos, cu o piesă insipidă. Un el şi-o ea din Norvegia s-au încordat din omuşoare, dar piesa era cam ca la Mamaia anilor 80. A urmat suedezul câştigător, apoi cipriotul Karagyianis, care a lălăit o piesă, să zicem drăguţă, lentă, retro.
Ne pomenirăm şi cu Australia la Eurovision. Solistul din paradisul cangurilor, Guy Sebastian, a venit cu o piesă cam prăfuită. Belgianul Loic Nottet avea o mutriţă de tocilar de la şcoala de popi. Piesa era bunicică, dar nu prea şlăgăroasă. Austria a venit cu o melodie cam americănoasă, bună, dar total dea- n pleasna pentru Eurovision. Iar Maria Elena Kyriakou, din Grecia, cu o piesă superbă. Knez, din Muntenegru, un fel de tătăiuţ desuet, cânta bine, dar piesa era moartea pasiunii. Ann Sophie, din Germania, a trântit una în stilul caracteristic nemţilor, gen “langa-danga”. Polonia a trimis o solistă, Monika, blocată dramatic într-un scaun cu rotile, deci melodia trebuia să placă, pentru mesajul ei înălţător. Aminata, din Letonia, cânta subţire ca o aţă din papiotă. Despre Voltaj nu mai spun nimic, sunt subiectivă, mi-a plăcut să-i ascult, dar ar fi fost nevoie de o punere în scenă mai elaborată. A urmat Endurme, din Spania, cu o piesă bună, care însă avea iz de furăciune. Boggie, din Ungaria, a fost o prezenţă sexy, însă piesa era înecăcioasă. Nina Sublatti, din Georgia, ne-a siderat cu costumul ei de corb. Iar Enur, din Azerbaidjan, a venit cu o piesă pe care n-o va reţine nimeni. Rusoaica Polina Gagarina a bocit la finalul interpretării. Albaneza Elaida şi grupul italian Il Volo n-au aflat că ăsta e festival de creaţie, pocneau de atâta voce, dar melodiile erau un mic dezastru. A fost o ediţie care nu ne-a pocnit în cap cu nici o capodoperă, deci.

Urmărește-ne pe Google News