Categorii importante: doctorii şi pacienţii. Un fel de Steaua şi Dinamo ai sistemului sanitar. Dacă nimeni nu suportă să fie bolnav, nu e numai pentru că perfuziile parcă n-au acelaşi buchet ca Busuioaca de Bohotin.
Adevăratul supliciu al bolii e spitalul, fir-ar el să fie, cu perfuziile lui, cu tot. Pacienţii bombănesc doctorii, care le spun că trebuie să se lase de tot ce-i dulce şi să se apuce de tot ce-i amar.
Doctorii răcnesc cu omuşorul pungă că se poate trăi cu iaurt şi ampicilină, că n-a crăpat nimeni pentru că, în loc de bere turnată pe gât, şi-a ostoit setea cu glucoză strecurată direct în venă. Sub ochii mei, în salon, oameni cu 20 de ani de medicină-n cârcă se uitau sideraţi la pacienţii cu studii medii către joase.
Aceştia din urmă ştiau mai bine că soluţia salină scoate stomacul din sărite, le-a zis lor o mătuşă care-a stat internată la Parhon, “că era cu glanda” (sună de zici că venise cu o glandă- n geamantan, de la Tulcea).
Nu ştiu de ce se internează unii, având în vedere că, odată ajunşi în spital, constată că sunt mai deştepţi decât chirurgii – şi, prin urmare, se pot opera singuri, dacă vor. Noroc că le e cam lene. Doctorii, la rândul lor, sunt extrem de binedispuşi de faptul că au lefurile mici şi bacşişurile păzite de Fisc.
Aşa că ar da orice ca deşteptăciunea pacientului să se manifeste în afara unităţii medicale, dacă se poate – în aşa fel, încât spitalele să arate ca nişte deşerturi prin care trece câte-o cămilă pe oră, nu ca nişte căruţe cu coviltir umplute cu puradei stivuiţi pe trei blaturi. Doctorul e nebun, fiindcă prescrie şaişpe pastile şi, mai ales, pârlita aia de endoscopie.
Pacientul e nebun, fiindcă nu vrea nici de-al dracului să înghită furtunul cu minicameră video-n moţ. I se aminteşte că mai există pe lume colonoscopiile, experienţa de neuitat a unei zone din corp care de obicei n-are parte de atâta adrenalină.
La acest moment, omul care nu se poate decide unde-i mai rău să-ţi înfigă cineva un furtun – în gât sau în fund – închide fleanca şi redevine prost, spre binele lui. Căci nu e nimic mai nociv pentru liniştea publică decât un doctor nervos.
Sistemul medical neaoş nu e tâmpit pentru că n-ar avea doctori, aparate sau paturi moi în spitale. E tâmpit pentru că s-a transformat într-o cafteală permanentă (la propriu şi la figurat) între medici şi bolânzi.
Pacientul dă şpagă de bunăvoie şi neoperat de nimeni, după care latră-n tot târgul că doctorul e un hoţoman care bagă mănuşa-n buzunarul omului şi se crede mai deştept numai fiindcă are vreo zece ani de şcoală-n plus.
Iar doctorul e convins că toţi pacienţii au absolvit şcoala bunului-simţ la seral. Până se va decide cine are dreptate, aşteptăm să vedem cine crapă primul: doctorul, din cauza nervilor, sau bolnavul, din cauza doctorului.
Trimite celor dragi mesaje de Anul Nou 2025, iar pentru cei sărbătoriți pe 1 ianuarie, vezi urări de Sfântul Vasile 2025!