Editorial de Simona Catrina: Frumoasă-i vecina noastră, bate câmpii la fereastră

Căci ştii cum e, marile spirite se întâlnesc în elementele de tâmplărie. De-acolo, dânsa recită: “Anaisaaa, hai în casă, mamă, că e gata pifteluţele!”. Dacă aştepţi până la ore adânci din noapte, vecina din hublou va trece la programul pentru adulţi: “Hai, mă, Cornele, că miroşi a trăscău, crăpa-ţi-ar ţeasta-n cârciumă să-ţi crape!”. Îl adulmecă pe bărbatul ei adorat, are nara formată. Dar domnul Cornel e sub anestezie generală, deci istericalele ei se simt ca un preludiu erotic. Unii vecini au rol ecologic, sunt ca limbricii – scârboşi, dar necesari.
Ei nu aruncă niciodată cojile de ceapă la ghena de gunoi. Le catapultează pe geam. Asta nu pentru că ar fi nişte nesimţiţi ordinari, cum ar putea crede unii, ci pentru că au grijă de planetă şi reciclează resturi organice, care sunt un bun îngrăşământ pentru asfalt. Alţi vecini trăncănesc între ei, de la geam la geam. Din motive învăluite în mister, au impresia că guiţatul lor e miere pentru urechile noastre.
“Mircicăăă! Hai, te fac o tablă până termină nevastă- mea musacaua?”. Nu se ştie dacă nevastă-sa termină musacaua de gătit sau o termină de mâncat. După cum arată, aş merge pe a doua variantă. Totuşi, madam nu are falca plină, fiindcă îi auzi ţignalul imediat: “Bagă căpăţâna în casă, nu mai lătra ca un bou (sic!) ce avem noi pă aragaz, că aude Calica şi vine cu cerşeala!”. Calica este numele de alint pe care asociaţia de locatari i l-a atribuit, în mare şi princiar secret, unei vecine zgârcite.
Dumneaei, deşi are pensia grasă, nu‑şi cumpără ce-i trebuie. Dar, pentru a-şi asigura necesarul de vitamine, proteine, lipide şi glucide cere alimente “cu împrumut”. Evident, nimeni nu mai vede nimic înapoi. Mi-am amintit, apropo de “te fac o tablă”, de anii în care am stat în Canada.
Am locuit o vreme într-un bloc plin de românime, normal. Şi răcnea câte unul de la balcon: “Niţăăă! Hai, mă, vii la o bere? Că fac io şi un grătar!”. Toţi neromânii din bloc, de la canadieni la pakistanezi, bubuiau la uşa intendentului. Şi reclamau că vecinul Giorgikă din România urlă de la geam “fuck you” (ceva haios, greu traductibil, care înseamnă ceva vulgar, greu publicabil). Aviz amatorilor care se duc în ţări anglofone şi se înfig să se afirme, la serviciu: “Fac io, lăsaţi că fac io, mistăr manager!”.

Urmărește-ne pe Google News