Editorial de Simona Catrina: Ziua de naștere, ziua cicălelilor. La mulți ani și la puține idei tâmpite!

Pe vremuri, trudea mama şi îmi organiza petreceri cu ce copii voiam eu, iar după noi, casa rămânea ca după uraganul Katrina (căci nu degeaba, pasămite, mă cheamă aşa cum mă cheamă).
Dar de când şi-a luat mireasa ziua bună de la fraţi, de la surori, mă serbez pe cont propriu. La 16 ani, iubitul meu de atunci n-a putut să vină la petrecere, deoarece a făcut o infecţie la sinusuri. Da, aşa ceva există, nu e vorba doar de o scuză prostească. La 17 ani, acelaşi iubit n-a reuşit să ajungă la cheful meu pentru că avea deja altă iubită. Viaţa m-a învăţat devreme că alternativele nu contenesc.
La 18 ani, am invitat la cheful organizat de părinţii mei dragi vreo 20 de capete. Au venit trei, dintre care doi au venit îmbrânciţi de mă-sa de la spate, pentru că erau prieteni de familie cu ai mei.
La 19 ani, iubitul meu de atunci, student ca şi mine, mi-a adus în dar o cutie cu caşcaval. Da, aţi citit bine, era pe vremea când caşcavalul era sinonim cu diamantul. Ai lui erau şefi de fermă cât de cât paricopitată. Am înfipt lumânări în roata de brânză. În alt an, acelaşi iubit mi-a dăruit, de ziua mea, un pulover de lână netoarsă, spunea că l-a cumpărat. Aveam să aflu că îl primise cadou de la o cât p-aci iubită de-a lui.
Dar cum îmi adusese şi o sticlă de smântână proaspătă, de la ferma lui tac-su, am fost mulţumită. Mai ţineţi minte vremurile când ne dăruiam, de zilele noastre de naştere, şerveţele, săpun sau deodorant?
Azi, sună la fel de aiurea ca şi cum ai dărui cuiva, de ziua lui, o pastă de dinţi, o cutie de chibrituri, o brichetă, o conservă de peşte oceanic. În liceu, când mergeam la ziua cuiva, stricam colecţia de şerveţele. Îi duceam cadou opt şerveţele de opt feluri, iar aniversatul ne mulţumea dăruindu-ne opt bomboane diferite – caramele, fondante, cipsuri. Ieri, de ziua mea de naştere, am primit cadouri superbe.
De exemplu, am primit o poză cu floricele. Ce vreţi mai frumos de atât? O fostă iubită a unui fost iubit mi-a urat viaţă lungă. Să o cred? I-am urat şi eu ei o coafură veşnică, frumoasă, umflată. El, pe un mesaj privat rău de tot, mi-a urat să ne mai vedem şi noi între patru ochi şi între patru destăinuiri.
Ce urma să fac? Să-l pârăsc nevesti-sii? Nu era de demnitatea mea. Când eşti cinstit? Când îţi iubeşti nevasta şi îi urezi la mulţi ani unei foste iubite? Când taci atunci când fosta iubită împlineşte un tort plin de lumânărele? Rămân la ideea mea. Trădările mari se văd la sărbători mari.

Urmărește-ne pe Google News