Editorial | Șnițel?! Nu vreți mai bine un bobârnac?

Bună ziua, bine aţi venit în cârci… în crâş… în bomb… în splendidul nostru restaurant! – aşa începe totul. Te duci cu familia la local. Că nevastă-ta s-a jurat că nu mai găteşte, de când ţi-a găsit pe gulerul fâşului ceva roşu. Tu ai gâjâit că e magiun. Ea a răcnit că e ruj. Tu ai mâncat pâine cu parizer. Ea şi-a cumpărat nişte sandale, pe fond nervos. La local, vii cu poftele tale şi sfârşeşti crăpând în tine oferta chelnerului. Când ceri tochitură, se uită la tine ca la furnizorul lui de cocaină. Plesneşte priviri panicate în toate părţile, şuieră ca o oală sub presiune: “Să nu mănţelegeţi greşit, v-aş recomanda mai degrabă un cotlet de berbecuţ!”. Ce-are oaia cu doftoroaia? Te uiţi la el cu dojană şi draci. Îţi explică, speriat ca ilegalistul comunist cu traista înfundată de manifeste, că tochitura a împlinit opt zile. Şi, deşi frigiderele încă duduie din reflex, nu se ştie niciodată în ce hal a ajuns potolul. “Am dori şi noi meniul!” – cântaţi, pe trei voci, tu şi familia ta lihnită. În acest timp, ospătarul scarpină faţa de masă cu palma, adună firimiturile predecesorilor. Ţâţâie din buză: “Io pot să vă aduc şi meniul, daaa…”. După conjuncţia finală, ar putea urma orice: “Da nu mai am meniuri”, “Da mai bine vă povestesc io ce-i în el”, “Da…” Nu vrei să ştii de ce nu-ţi aduce hârţoaga, aşa că negociezi cu el: “Ce ne puteţi oferi mai puţin stricat, că suntem cu ăsta micu?”. Îţi propune un platou rece – sălămior, brânzică, roşioare… (să zici mersi dacă nu-ţi dă şi-o cepuţă), că, nu ştiu dacă aţi observat, chelnerii vorbesc numai în diminutive). Nu, salam cu muştar ştie şi nevastă-ta să gătească, deci ai prefera ceva carea trecut prin flacără, cât de cât. O omleţică cu de toate? – căcufoneşte el o propunere-şoc. Omletă la prânz? – îţi scuturi tu omuşorul a pagubă. Se uită la tine ca la un dobitoc. Atacă fulgerător: “Nu vreţi o ciorbiţă cu perişoare?”. După ce te miri sincer, cu sprânceana creaţă, că n-a zis “perişoruţe”, strâmbi din nasul flămând şi-l implori să-ţi aducă totuşi un meniu. Îţi aruncă un pliant mototolit ca mireasa-n noaptea nunţii.
Insişti că vrei omletă cu de toate – iar prin “de toate”, vrei să spui că ai prefera numai lucruri comestibile. Îţi aduce ouă bătute. Sunt ca o mămăligă scăpată sub tractor. Chelnerul are mutra vinovată, precis a scuipat în castron. Dar copilul tău haleşte deja ca un căpiat, e prea târziu să mai analizezi crăpelniţa din punct de vedere biochimic. Nota de plată îţi aminteşte dureros de vremurile când femeile găteau şi, numai de-ai dracului, bărbaţii mâncau numa-n cârciumă, fiindcă aveau curaj, amante şi bani.
La local, vii cu poftele tale şi sfârşeşti crăpând în tine oferta chelnerului. Când ceri tochitură, se uită la tine ca la furnizorul lui de cocaină.

Trimite celor dragi mesaje de Anul Nou 2025, iar pentru cei sărbătoriți pe 1 ianuarie, vezi urări de Sfântul Vasile 2025!
 

Urmărește-ne pe Google News