Libertatea: Ce faci de Sărbători?
Alexandra Stan: Voi cânta în Turcia. Plec pe 23 decembrie, parcă, iar pe 26 voi fi înapoi. Iar de Revelion, tot în Turcia. Cum, nu faci Sărbătorile alături de familie? Nu. De obicei, de Revelion sunt cele mai importante evenimente şi nu vreau să lipsesc. De Revelion nu am mai petrecut cu ai mei de când aveam vreo 16 ani! Ei la ora 12 se duc şi se culcă, deh!
Şi Crăciunul în familie? Nu găteşti cu mama ta de-ale gurii pentru masa festivă?
Da, într-adevăr, e minunat să iei masa în ziua de Crăciun alături de familie. Fac destule chestii pentru masa de Crăciun: salata de boeuf, friptura ştiu să o bag la cuptor, ajut la sarmale, doar ajut, că nu ştiu să le fac singură, la fel şi la cozonac – ajut doar.
Ai avut o pauză lungă, departe de scenă…
Da, foarte lungă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit să revin.
Cum îţi este cu noua ta echipă?
Mult mai uşor ca înainte, este o echipă mult mai OK.
Ce ai învăţat din greşelile trecutului, după experienţa cu echipa lui Marcel Prodan?
Ooof, o grămadă de lucruri am învăţat după acea perioadă. În primul rând, am învăţat să am încredere în mine, în al doilea rând, să fiu sinceră cu mine şi în al treilea, să citesc bine contractele înainte să le semnez, să fiu mult mai atentă cu oamenii alături de care urmează să lucrez.
Mai eşti întrebată despre ce s-a întâmplat de fapt atunci când ai fost bătută?
Da, mai sunt întrebată, dar simt că a trecut atât de mult timp de atunci, că totul s-a petrecut într- o altă viaţă, care nu mai are legătură cu mine, cu cea de acum. Este un episod peste care am trecut, dovadă că sunt acum aici, că sunt din nou pe scenă şi cânt. Uite, sunt o nouă eu, port roz acum, sunt happy. O să zică lumea că susţin comunitatea gay cu atâta roz, ceea ce nu e un lucru rău, sincer. Îi susţin cu drag, dar nu îi reprezint.
Nu ai un bust proeminent… nu te tentează să îţi pui silicoane?
Nu mă tentează să am silicoane deloc! Îmi pare rău să zic asta, ştiu că multă lume preferă chestia asta şi ştiu că îmi voi face o groază de duşmani pentru ceea ce urmează să spun: nu aş pune niciodată un corp străin, un plastic, în corpul meu, doar ca să arăt mai bine, pentru că nu mă accept pe mine aşa cum sunt. Eu mă accept aşa cum sunt, nimeni nu este perfect. Şi eu am defecte! Dar trebuie să te accepţi aşa cum eşti, nu să îţi modifici corpul.
Adică nu vei apela niciodată la vreo intervenţie estetică?
Dacă aş avea nevoie, la un moment dat, şi aş fi plină de riduri, să zicem că aş apela la injecţii cu botox. Dar şi aşa mi se pare mult. Ştii, eu nu sunt cu chestiile artificiale, eu nu beau sucuri, nu iau pastile… îmi place să trăiesc cât mai natural. Nici carne nu prea mănânc, poate doar peşte.