«L-a executat» Hitler! Acum 77 de ani, la JO de la Berlin, naziştii l-au scos de la ştafeta de 4×100 de metri pe Martin Glickman, atlet american născut la Iaşi

În 1919, după Primul Război Mondial, Haralambie şi Maria, români din Iaşi, cu origini evreieşti, au trecut Oceanul pentru a se reinventa ca Harry şi Molly. S-au stabilit în Bronx, New York, unde Martin, fiul lor firav, a fugit de scandaluri şi de ghearele mafiei până a ajuns cel mai rapid tânăr al Planetei în perioada interbelică!
Recrutat de Universitatea Syracuse, ca să economisească bani, săracul Martin a trăit un an în sala de sport şi şi-a luat alte joburi ca să supravieţuiască: a spălat podele şi WC-uri!
«În ziua aia am murit ca atlet»
Startul, ritmul şi rezistenţa l-au recomandat pe “Săgeată” pentru selecţia în lotul american de ştafetă 4×100 m la JO de la Berlin.
Cu 24 de ore înainte de finala de ştafetă 4×100 m, de pe 10 august 1936, antrenorul Robertson i-a retras din echipă pe Glickman şi pe Stoller.
În cinismul lui, Hitler a sperat că Germania va lua titlul dacă îi va elimina pe cei doi, dar “Holocaustul” n-a ţinut.
În noua formulă (Owens, Metcalfe, Wykoff, Draper), americanii au învins! Glickman rememora durerea umilitorului moment în biografia “Cel mai rapid puşti la start” (1996): “Am fost şocat, n-am mai putut vorbi! În ziua aia am murit ca atlet”.
Glickman s-a retras în 1939, devenind crainic de fotbal american, baseball şi baschet, unul dintre cei mai mari ai SUA. Măcinat de probleme cu inima, Marty a fost operat pe 14 decembrie 2000 şi murit după 20 de zile, la 83 de ani.
Soţia sa Marjorie, cei patru copii, 10 nepoţi şi 10 strănepoţi i-au respectat ultima dorinţă: cenuşa să-i fie împrăştiată deasupra terenului Liceului Madison, unde a început să alerge de-adevăratelea.

Recomandări

Politica în vremurile când aveau drept de vot doar românii alfabetizați. Cum încerca PSD-ul de la 1914 să-și mobilizeze alegătorii din Banat

A revenit o singură dată

În cursul vieţii, Martin a revenit o singură dată la Berlin, pe Stadionul Olimpic, în 1985.
“În timp ce mă plimbam, m-am enervat brusc! Gustul groaznic al acelei zile nu dispăruse. Nu eram nervos pe nazişti, ci pe ai mei, care au acceptat să mă excludă”, povestea Martin în “Medalia furată lui Glickman” (Dr. Michael Feldberg).
Autorul afirma răspicat că în istoria modernă olimpică nu a existat un moment mai penibil şi mai lipsit de raţiune decât cel din 1936.

Urmărește-ne pe Google News