EXCLUSIV LIBERTATEA | Fiica mijlocie a lui Socaciu: «Tata m-a învăţat şah şi mi-a dat bani la nuntă!»

Libertatea: Cât de des vorbeşti cu tatăl tău?

Ana Maria Socaciu: Vorbim săptămânal. Avem o relaţie bună , iar de când s-a născut fiica mea, Iosephina, vorbim mult mai des şi ne vedem mult mai des.

Ai discutat şi cu tatăl tău când tu şi Tudor aţi luat decizia să vă căsătoriţi?

Da, am discutat cu tata despre nuntă, el ne-a ajutat cel mai mult fiind aici în Bucureşti.

În ce măsură v-a ajutat cu nunta? Dar cu botezul fiicei voastre?

Cu nunta m-a ajutat financiar, însă la botez s-a implicat total alături de soţul meu, ei doi au pregătit totul, eu m-am ocupat doar de tort şi de găsirea ursitoarelor şi animatorilor pentru copii, în rest, toate au fost pregătite de Tudor (soţul meu) şi de tata.

O răsfaţă pe fiica ta? Cum e el, ca bunic? O plimbă în parc, îi dă să pape, o schimbă, o cere la telefon…? Cum o alintă?

Este încă prea micuţă ca să vorbească la telefon, cât despre mâncat, abia mănâncă de la mine :-) , este un copil sensibil şi delicat care caută să fie tot timpul lângă şi cu mine, astfel că tata petrece cu ea timpul doar jucându-se, restul activităţilor este obişnuită sa le facă alături de mine. Ce să spun legat despre cum este el ca bunic? Este un bunic fericit şi abia aşteaptă să mai crească puţin şi atunci probabil se vor plimba şi doar ei doi fără mine. Până acum nu a plimbat-o nimeni fără să fiu şi eu prezentă, fiind primul copil probabil sunt şi eu mult prea prezentă şi grijulie.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Aţi păstrat legătura de când s-a despărţit de mama ta, sau aţi reluat-o după ceva ani?

Am păstrat mereu legatură, când eram mică, mă vedeam mai des cu bunicii mei paterni, dar şi cu tata. Nu a existat o perioadă în care să fie o ruptură, dar desigur că de când m-am mutat în Bucureşti relatia este mai strânsă.

Ce lucruri te-a învăţat el? Ce jocuri, ce ”lecţii de viaţă”?

Dintre jocuri nu mai reţin decât că el m-a invatat să joc şah, însă cel mai mult îmi plăcea când îmi povestea anumite întâmplări, unele despre bunicul său, întâmpălri din care, desigur, aveam câte ceva de învăţat.

De Sărbători vă suna, vă scria, vorbeai cu el?

Vorbeam cu el, nu imi amintesc de scrisori sau felicitări decât tot de la bunicii mei, în schimb, desigur, că vorbeam ori de câte ori era o ocazie specială, de sărbatori cât şi în general.

Te mândreai, te lăudai la şcoală că eşti fiica lui Socaciu? Dar profesorii, cum se purtau cu tine?

Nu mă lăudam cu acest lucru, chiar nu îmi amintesc să îl fi spus vreodată cuiva. De obicei eram întrebată:” Ai vreo legătură sau e coincidenţă de nume?” şi atunci răspundeam, însă nu spuneam eu, chiar nu îmi amintesc să fi spus cuiva fără să fiu întrebată.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

Mai ai o soră mai mare, Iulia, şi un frate mai mic, Victoraş. Când ai aflat de ei?

Nu îmi amintesc un moment anume. De sora mea ştiam de când eram mică, am crescut cu informaţia că mai am o soră mai mare, iar de fratele meu am aflat de când s-a născut. Am primit şi poze de la bunici cu el bebeluş. Cu sora mea am comunicat întodeauna prin scrisori pe vremuri, şi vizitele ei în ţară, acum desigur prin internet şi telefon. Iar cu fratele meu abia în ultimii ani am început să ne vedem şi să petrecem timp împreună.

Când v-aţi văzut ultima oară?

Cu Iulia m-am văzut ultima dată în septembrie, anul trecut, la ziua mea, când a venit fratele meu şi părinţii mei. Iar pe Victoraş l-am văzut ultima data anul acesta, de Paşte, am petrecut împreună la tata.

Tatăl tău va pleca în Canada, pe post de consul. Aţi vorbit pe tema asta?

Desigur că am vorbit, însă mai mult legat de ceea ce implică plecarea lui din punct de vedere al familiei şi nu detalii profesionale.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 12

Urmărește-ne pe Google News