Economia privată gâfâie pe brânci. Convulsiile sociale pot scăpa oricând de sub control, fiind imposibil să-i explici unei întregi populaţii că – fără a avea cel puţin justificarea unor investiţii şi măsuri fiscale care să fi repornit economia, să fi creat efectiv locuri de muncă – n-ai bani pentru salarii şi pentru indemnizaţiile sociale. Că vrei să impozitezi până şi pensiile amărăştenilor, cărora le tai chiar şi ajutorul de înmormântare. Că nu ştii care-i numărul real al şomerilor.
Că habar n-ai de evoluţia preţurilor din pieţe şi magazine. Că grav bolnavii nu-şi mai pot permite să cumpere medicamente vitale, pe care nici spitalele, în faliment, nu li le asigură. N-aş fi făcut această succintă înşiruire, dacă nu l-aş fi auzit pe premierul Boc enunţând triumfător soluţia la acest marasm: “Să fim cu toţii cumpătaţi!”.
E cinism? E necunoaşterea realităţii? Căror categorii se adresează? Mă îndoiesc că îndemnul îi vizează pe clienţii săi politici, plasaţi cu miile în posturi grase, pentru care mulţi n-au nici pregătirea necesară. Şi, apropo, ce fel de cumpătare o fi aia când, pentru ca Băsescu să asiste la inaugurarea unui Centru de informaţii NATO la Oradea, au fost deplasate de la Bucureşti coloane de maşini (două jeepuri s-au şi ciocnit) şi 100 de soldaţi de gardă (nu s-or fi găsit şi în garnizoana locală?!), să-i dea onorul? Cumpătare? Da, dar dacă nu ne vizează…
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro