Cazul lui Robert Gherman a fost, acum patru ani, printre primele popularizate în România, când publicul larg a aflat că un copil cu talasemie majoră poate fi salvat printr-un transplant de celule stem.
După ani de luptă cu această suferinţă caracterizată, mai simplu spus, printr-o anemie gravă cauzată de lipsa de fier din organism, dar care afectează iremediabil şi alte organe, după ani de transfuzii de sânge, de “verdicte” medicale care, în ţară, îl condamnau deja la moarte, de aşteptare înfrigurată a primirii tuturor aprobărilor pentru transplantul de celule stem din Genova, dar şi de găsire a unui donator compatibil, Robi, cum îi spun părinţii, a fost, în sfârşit, salvat.
Era 4 decembrie 2010, iar el primea o nouă şansă la viaţă. Sigur, au urmat luni şi luni de recuperare postoperatorie, tot în Italia, apoi acasă, de spaime date de eventuala respingere a transplantului, de alte boli ce pot invada uşor un trup lipsit de imunitate
Visurile unui puşti obişnuit
Acum însă, Robi e un adolescent de aproape 17 ani, care, deşi doar în clasa a VII-a la o şcoală specială, visează să-l întâlnească pe Smiley ori să-l îmbrăţişeze pe Marius Alexe, atacantul echipei Dinamo. Alături de el, Alex, frăţiorul mai mic cu 10 ani, e împovărat de aceeaşi boală. Împart nu doar aceeaşi cameră, ci şi aceeaşi suferinţă, dar şi aceeaşi şansă de salvare. Precum şi acelaşi televizor micuţ şi vechi, “pentru că celălalt s-a ars”, după cum ne-a spus mama băieţilor.
Alex i-a stat la căpătâi lui Robi acum patru ani, când băiatul a fost operat. Azi, părinţii încearcă să ajungă şi cu Alex la clinica din Italia, dar încă nu au dosarul complet. Până atunci, puştiul face transfuzii lunare de sânge şi respectă o medicaţie stabilită de medicii români.
Şi tot până atunci, Robert e aşteptat la Genova pentru consultul periodic, mai ales că uneori survin răceli şi probleme ce încă îi pot periclita viaţa. Dar pentru asta ar fi nevoie de 600 de euro. Apoi, dacă toate vor fi bune cu Robert, vom căuta ajutor pentru Alex. Pentru ca şi el să aibă şansa la o viaţă normală, la fel ca fratele lui mai mare. Apoi, sănătoşi fiind, se vor putea “bate” frăţeşte pe televizorul micuţ şi vechi…