Summitul NATO, punct final. Dezbaterile s-au incheiat, lasand loc evaluarilor, frustrarilor sau satisfactiilor. Acestea din urma sunt destul de putine. Pot fi bucuroase Albania si Croatia, intrate in clubul select. Este lezata profund Macedonia, careia i s-a inchis temporar usa sub pretextul onomastic invocat de Grecia. N-au de ce sa fie vesele Georgia si Ucraina, care au aflat doar ca ‘vor fi primite’, nu si cand, ceea ce poate impinge aderarea lor, in functie si de reactia Moscovei, departe in timp. Declaratii de convenienta au marcat in general chestiunea extinderii. Dar, in mod cert, derularea dezbaterilor in tema a relevat prudenta cu care Alianta a privit anumite reticente ale Rusiei, fata de largirea NATO in jurul granitelor sale. De aici, si veto-ul unor mari state europene (Germania, Franta etc.), in divergenta cu optiunile SUA, sustinute inclusiv de Romania. In general, summitul a marcat tendinta greilor europeni de a se emancipa fata de Washington. Asumandu-si pana si completarea scutului antiracheta. Altminteri, in ceea ce o priveste direct, Romania a primit aplauze pentru reusita organizarii. Cu imperfectiunile, sa fim corecti, inerente.
Pentru Bucuresti insa, succesul deosebit a venit la urma. Sosit, totusi, la summit spre a participa la Consiliul NATO – Rusia, presedintele Vladimir Putin a manifestat o deschidere putin asteptata fata de Romania. Nu numai ca a acceptat o discutie, oricat de scurta, cu presedintele Traian Basescu, dar l-a si invitat la Moscova. Revine partii romane ca, dincolo de resentimente istorice, sa abordeze demn, dar pragmatic dialogul cu Rusia, in primul rand prin prisma intereselor economice – vezi deficitul comercial sau gazele – si politice imediate. Tafna n-a dus niciodata la afaceri profitabile.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!