EXCLUSIV | Gândul cutremurător care i-a trecut prin cap lui Arşinel chiar înainte de transplantul care i-a salvat viaţa: «Mă rugam să nu fiu compatibil!»

În vara lui 2013, Alexandru Arşinel s-a aflat la graniţa dintre viaţă şi moarte. Actorului i se recomandase să se împace cu gândul că rinichii lui sunt “defecţi” iremediabil şi că doar două lucruri l-ar mai putea salva: transplantul sau dializa.
O minune a făcut să apară un donator de rinichi compatibil cu maestrul şi astfel transplantul s-a efectuat de urgenţă, la finele lui august 2013, la Cluj. La vremea aceea s-a vorbit îndelung despre faptul că maestrul şi echipa de medici, condusă de prof. dr. Mihai Lucan, au lucrat “pe pile”.
Arşinel şi Lucan au fost arătaţi cu degetul, pe motiv că vedeta a ajuns pe masa de operaţie înaintea oamenilor de rând înşiraţi pe o lungă listă de aşteptare. Atunci, Arşinel a preferat tăcerea. Acum, actorul spune lucrurilor pe nume în paginile cărţii “Şi a fost mâna lui Dumnezeu” (Editura Alfa), pe care o va lansa pe 22 noiembrie.
Libertatea publică în exclusivitate pasaje din volumul redactat de Oana Georgescu.
Rinichii funcţionau în proporţie de 10%
“Pentru mine, problemele renale au început atunci când aveam vreo 25-26 de ani. O dată pe an mă apucau durerile, care, timp de câteva zile, mă scoteau din circulaţie, dar treceau şi pentru că eram tânăr, le suportam”, scrie Arşinel în cartea sa.
În primăvara lui 2013, maestrul a simţit cum este lovit în moalele capului de vestea că va trebui să facă dializă: “La Spitalul Clinic de Nefrologie «Carol Davila», profesorul doctor Gabriel Mircescu mi-a dat o veste îngrozitoare: «Maestre, în toamnă o să îţi montăm un cateter pe care îl vei ţine până în primăvara lui 2014, când va trebui să te trecem pe dializă! Trebuie să te pregăteşti moral, maestre, să te mobilizezi, să te împaci până la urmă cu gândul ăsta şi cu soarta: meseria ta va intra pe linie moartă! Dializa creează un mare disconfort, se face de trei ori pe săptămână, durează 4-5 ore, după care trebuie să te odihneşti şi tot aşa… Şi imediat ce îţi revii cât de cât, trebuie să o iei de la capăt! Un transplant ar fi singura soluţie!»”.
Actorul a refuzat gândul acesta. În paginile cărţii, mărturiseşte cu o sinceritate debordantă: “Eram disperat! Valorile creatininei crescuseră foarte mult, iar rinichii mei mai funcţionau în proporţie de 10%.”
I s-a spus să aştepte. Oricât
Ca orice om în situaţia sa, Arşinel a început să caute alte soluţii. Deşi a spus mereu că are încredere în medicii din România, s-a orientat către Viena. De acolo a fost trimis către un specialist din… România. La prof. dr. Mihai Lucan, de la Institutul de Urologie şi Transplant Renal din Cluj.
“Era prin aprilie 2013, am discutat şi i-am trimis dosarul cu toate analizele şi rezultatele. Mi-aduc aminte că profesorul Lucan mi-a zis atât: «Maestre, du-te acasă şi aşteaptă! Nu am ce să îţi spun şi ce să îţi fac mai mult de-atât!…». Şi m-am pus pe aşteptat. Nici eu, nici el şi nimeni nu ştia cât”.
La finele lui august 2013, când, la sugestia unui prieten, se pregătea să plece în Germania pentru un consult, Arşinel primeşte un apel: “A sunat telefonul meu… Atunci, am simţit că a fost mâna lui Dumnezeu! Era profesorul Mihai Lucan: «Maestre, sunteţi în ţară? Mâine dimineaţă, la ora 9.00, vă rog să fiţi la Cluj. Se pare că am găsit un donator»”.
“Bădie, te tai!”
Momentele dinaintea operaţiei sunt descrise în carte cu lux de amănunte, dezvăluindu- ne un Arşinel speriat şi… încremenit de frică:
“Ţin minte doar că eram mort de frică, deşi nici nu ştiam dacă mă operează sau nu. Aşteptam speriat şi panicat rezultatele şi decizia finală într-un salon, împreună cu Marilena, soţia mea. Nu am vorbit deloc. Amândoi tăceam. Aveam o stare de inconştienţă, de amorţeală şi, spun cu toată sinceritatea, mă rugam în sinea mea să nu fiu compatibil, ca să nu mă opereze. Da, mi-era foarte frică! Pe la prânz, după câteva ore de aşteptare, doctorul Lucan mi-a spus doar atât: «Bădie, te tai! »”.

Urmărește-ne pe Google News