George Nechiti, un fost poliţist, şi-a transformat casa în muzeu al ţăranului român

Pe când era ajutor de şef de post în comuna Ilva Mare, George Nechiti a învăţat să cioplească, să modeleze lemnul dându-i, cu pricepere, forme nebănuite. De aici, de la pasiunea mistuitoare de a sculpta, şi până la gândul de a înfiinţa un muzeu nu a mai fost decât un pas. Un pas pe care, în 2004, l-a făcut împreună cu cei doi băieţi ai săi.
Dănuţ, „maestrul” bucătar al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bistriţa-Năsăud, şi George jr., agent de pază la o firmă privată. În cei şapte-opt ani care s-au scurs de atunci, cei trei au reuşit să strângă 2.500 de exponate, majoritatea crâmpeie din viaţa cotidiană a satului. Primul gând al vizitatorului român care trece pragul muzeului deschis de fostul poliţist în propria locuinţă zboară spre lumea zugrăvită de Liviu Rebreanu, în romanul Ion.
Costume populare, majoritatea bistriţene, straie şi odăjdii preoţeşti, ţesături, ceramică, trofee cinegetice, flori de mină, arme de epocă,  icoane pe sticlă şi pe lemn, cărţi de rugăciune vechi şi evanghelii în caractere chirilice.
Într-una dintre camere s-a instalat, fireşte cu voia proprietarilor muzeului, o familie ţărănească – mamă, tată şi doi tineri căsătoriţi , cu steagul de nuntă între ei. Detaliile manechinelor din lemn au fost sculptate, cu mare grijă, de George Nechiti şi de cei doi fii ai săi.
„O parte din cele expuse aici au fost adunate de la rude, prieteni şi diverşi donatori, iar altele le-am plătit. M-am dus la socru, m-am dus la nana, le ştiam că astea-s vechi, la vecinul, care mi-a dat şi el. Şi-au început şi feciorii să meargă prin sat să adune… Să ştiţi că ne-au trecut pragul un numai turişti români, ci şi străini de prin Franţa, Brazilia, Germania sau S.U.A. La oi am fost, cu carul am fost, de arat am arat, ce să spun. Eu am apucat timpurile astea. Mi-a plăcut munca. La pădure am fost…De aia le-am pus pe toate, că eu ştiu. Altul e colecţionar şi nu ştie. Dar asta reprezintă ceva pentru cine o fost…”, spune, nostalgic şi înţelept, veteranul poliţist care a făcut loc în viaţa muzeului său şi unui patefon sau unui telefon de pe vremea bunicilor.


 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro