Precoaptă, carnea va sta mai puţin pe grătar
2. Cu cât stă mai mult timp friptura pe grătar, cu atât mai multe substanţe nocive se degajă şi din carne, şi din cărbunii arşi. Dacă găteşti carnea mai întâi la cuptor, atât cât să dispară total sângele din fibre, şi apoi o ţii pe grătar atât cât să se rumenească şi să prindă gust şi aromă de fum, nu se vor mai degaja substanţe toxice.
3. Frigăruile sunt de preferat, dintr-un motiv evident: bucăţile mici de carne se frig mai repede. Prin urmare, timpul necesar pentru prepararea frigăruilor este considerabil mai mic decât cel în care se va pătrunde numai bine o friptură cât palma (sau şi mai şi, în funcţie de apetitul consumatorului). Aşa că nu mai este timp pentru degajarea noxelor periculoase. În plus, legumele dintre bucăţelele de carne (ceapă, roşie, castravete, ardei gras etc.) nu formează substanţe cancerigene, în contact cu focul.
Folia de aluminiu are avantaje şi dezavantaje
4. O altă metodă ar fi să elimini posibilitatea ca grăsimea din carne să se prelingă în focul de sub grătar, acoperindu-l cu folie din aluminiu alimentar. Ai şi avantajul că nu va mai trebui să cureţi din greu grătarul, dar trebuie să fii foarte atent când întorci bucăţile de carne şi când le scoţi în farfurie, nu cumva să se lipească de ele bucăţele de folie: aluminiul este, şi el, foarte toxic.
5. Alege pentru grătar copane şi piept de pui cu piele, pe care o scoţi şi o arunci, după ce s-au fript (ştiu că ţi se pare o crimă, ce e mai savuros decât pielea rumenită?, dar, în acest caz, savuros rimează cu periculos). Iar carnea de porc să fie cât mai slabă (la nevoie, curăţă porţiunile cu grăsime; nu, friptura nu va ieşi uscată, dacă o marinezi după reţeta de mai sus şi o laşi pe grătar atât cât trebuie, nu mai mult).
6. După cum spuneam: din legumele puse pe grătar nu se degajă substanţe cancerigene. Aşa că o soluţie sănătoasă ar fi să pui carnea (marinată sau precoaptă) nu direct pe grătarul încins, ci pe un pat de legume (sau de fructe, după preferinţe). Să ai poftă!