Hai s-o ajutăm pe Andreea! Fetiţa de 9 ani are nevoie de un aparat de ventilaţie mecanică de 9.000 de euro

Privirea Andreei, o fetiţă de 9 ani din Caracal, e ca o noapte adâncă, în care se ascund poveşti misterioase despre viaţă şi moarte, despre destin ori şansă, despre disperare şi nădejde. În cazul ei, soarta şi-a manifestat “datul genetic”, sub forma unei maladii cumplite, ce era în celulele fetiţei încă de la naştere şi chiar înainte de asta. Pentru că amiotrofia spinală e o boală care afectează neuronii din măduva spinării şi trunchiul cerebral, ducând la atrofierea progresivă a muşchilor. Până în ziua în care chiar muşchii responsabili cu respiraţia sunt afectaţi, bolnavul nemaiputând să îşi umple plămânii, de unul singur, cu o-xigenul necesar vieţii.
Părinţii fetiţei au luptat cu tot ce au putut pentru sănătatea ei, ajungând chiar şi în Mexic, în 2006, pentru un transplant de celule stem, dar care n-a avut nici un efect pozitiv concludent. Singurul “efect” concret a fost împrumutul făcut la bancă pentru a putea acoperi costul operaţiei, 12.000 de dolari şi transportul până acolo şi înapoi. Dar Andreea, totuşi, a putut merge la şcoală, ea fiind în clasa a treia. A luat premii la concursuri de română şi matematică, îi place să scrie, să citească, să deseneze şi să coloreze. Iar într-o zi – visează ea cu ochii deschişi – vrea să devină doctor. Poate chiar unul care să ajute copii ca ea, cu boli ca ale ei.
De la începutul lunii aprilie, însă, Andreea e internată într- un spital din Craiova, contractând o pneumonie. A fost intubată şi ventilată mecanic, dar ca să poată supravieţui şi în afara spitalului are neapărată nevoie de un aparat de ventilaţie mecanică, tip Trilogy 100. Din nefericire, părinţii sunt nevoiţi să plătească ei înşişi un asemenea dispozitiv ce costă 9.000 de euro. Iar aceştia pur şi simplu nu mai au de unde să facă rost de o asemenea sumă. De aceea, speranţa lor e într-un gest minunat al altor oameni. Un gest care s-o ajute pe Andreea să mai stea pe lumea aceasta şi altfel decât pe un pat de spital. S-o ajute să mai scrie, să mai citească, să mai deseneze. Şi să mai viseze la ziua în care se “vede” doctor. În ciuda tuturor tristeţilor întunecate din privirea ei adâncă.

Urmărește-ne pe Google News