Astazi, intre mic dejun si pranz, presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, viziteaza Romania. De fapt, trece prin Romania, oprindu-se doar trei, patru ore. Ca intr-o halta de prin colonii. Ma astept ca trompetii din Deal sa defineasca apoi vizita ca fiind ‘istorica, de o covarsitoare importanta, un succes al diplomatiei romanesti’. Nu e cazul, e mai degraba un semiesec. Pe undeva chiar si usor jignitor si arogant. Oricat de incarcata ar fi agenda partenerului nostru din UE, incapea un program mai semnificativ pentru, nu-i asa?, cea de-a saptea tara ca marime si importanta geostrategica din UE si ‘prieten de veacuri’. Inclusiv pentru stabilirea unor contracte economice relevante fie si nu la dimensiunea uriasa a celor incheiate de curand prin nordul Africii de oaspetele nostru. Dar ce te faci daca am lua de buna o declaratie a lui Sarkozy, invocata de media, potrivit careia Romania-i o tara corupta, iar investitorii francezi n-au incredere? De aici, de la asemenea perceptie, ni se trage si pagubosul cont curent.
Culegem si in plan diplomatic ce seamana politicienii si guvernantii nostri: instabilitate, scandaluri zi de zi, coruptie, amatorism si gafe. Asa incat o izolare practica a tarii, disimulata prin acte de minim protocol extern, cum e vizita de azi, nu trebuie sa surprinda. Mai ales ca se inscrie intr-un cvasiconsens international. Pe harta sefilor de stat, Romania nu prea are contur. Cand si cand cate unul, manat de interese strategice proprii, da o fuga pe la Bucuresti. Presedintele roman nu e nici el asaltat de invitatii. Mai nou, nici barem la Chisinau, Kiev ori Budapesta. Or, marile afaceri, prosperitatea unei tari sunt strans legate de trecerea pe care o au peste hotare diriguitorii ei. La Cotroceni, Victoria si Externe insa nu s-a ajuns la aceasta fila a alfabetului diplomatic.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!