Halterofilul Răzvan Martin, medaliat cu bronz la JO de la Londra, a crescut cu ciuperci culese din pădure!

Răzvan a fost un copil tare amărât. După ce, la finalul Olimpiadei de la Londra, a dezvăluit că i-a arătat prima medalie mamei sale la lumina lumânării, din cauză că nu avea curent acasă, familia neavând bani să achite facturile, Libertatea a aflat de la un oficial al lotului de haltere un alt fapt cutremurător din copilăria campionului. Se pare că mama lui – care şi-a crescut singură băieţii, după ce soţul i-a murit, când Răzvan avea numai 3 ani – era atât de săracă, încât nu avea ce pune în farfurie în afară de bureţii culeşi zilnic din pădure. Cum era şi firesc, bietul Răzvan a rămas cu sechele: acum nu mai suportă să vadă ciuperci în farfurie! “Şi noi am rămas surprinşi să vedem că nu mănâncă niciodată ciuperci. Când l-am întrebat de ce nu-i plac, explicaţia lui ne-a lăsat fără replică pe toţi cei prezenţi. Îmi amintesc că lui Nicu Vlad, preşedintele nostru de federaţie, i-au dat lacrimile. Martin nu mai suportă ciupercile din cauză că, în copilărie, ani la rând s-a hrănit doar cu bureţi culeşi din pădure! Este incredibil că în Romania anilor 2000 se mai putea întâmpla aşa ceva. E trist, dar adevărat”, a dezvăluit unul dintre oficialii delegaţiei halterofililor noştri la Londra.
Este protejatul lui Nicu Vlad
Acelaşi oficial are numai cuvinte de laudă la adresa micului Hercule, cum e alintat Răzvan: “Este unul dintre cei mai talentaţi halterofili români. Dar dacă Nicu Vlad nu-l lua sub scutul lui protector, probabil că acest băiat ar fi fost pierdut pentru marea performanţă”.

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

Abandonat şi de mama naturală, şi de cea adoptivă

Antrenorul Ştefan Taşnadi (foto stânga), cel care l-a descoperit pe halterofilul Răzvan Martin într-un cartier periferic al Clujului, în urmă cu 12 ani, ne-a povestit că sportivul a plecat de acasă la o vârstă fragedă. Acest lucru a dus la ruptura de mama sa.
Răzvan a ajuns la haltere împreună cu Cristian, fratele său mai mare, care se antrena în sala clubului Clujana, din baza sportivă a fostului combinat de pielărie. Cariera sa a fost în cumpănă când mama lui a vândut locuinţa din Cluj şi a cumpărat o casă la ţară, în comuna clujeană Frata. “Acolo, s-au trezit cu alţi proprietari ai aceleiaşi locuinţe. Cămătarii intraseră pe fir, iar casa fusese vândută de mai multe ori. Mama lui a fost gonită, şi-a luat copiii şi s-a mutat la Cugir, unde era de lucru la fabrica de armament”, ne-a povestit Taşnadi. Antrenorul, intuind parcă potenţialul lui Răzvan, a plecat în căutarea lui, iar când l-a găsit, l-a sfătuit să-şi continue pregătirea în Bistriţa. Băiatul l-a ascultat, a plecat de acasă şi s-a apucat serios de sport, chiar dacă asta a însemnat să stea la internat, departe de familie.
După mai mulţi ani în care mama lui n-a dat nici un semn de viaţă şi nu l-a vizitat niciodată, Răzvan, rămas parcă al nimănui, a fost adoptat de mătuşa Alexandra Marincaş, sora tatălui său decedat. N-a avut prea mult timp noroc nici de mama sa “de împrumut”. Femeia a intrat întâi în conflict cu antrenorul băiatului, pe care l-a blestemat că l-a luat de acasă, de la Cugir, apoi s-a certat chiar cu Răzvan, când s-a opus căsătoriei acestuia cu o colegă de şcoală. Acum, departe de ambele mame, dar având o căsnicie fericită, o fetiţă frumoasă de 2 anişori şi o medalie de bronz câştigată la Londra, halterofilul se poate declara fericit. Chinurile prin care a trecut n-au fost în zadar. (Mihai Bacalu)

Urmărește-ne pe Google News