Premiat în acest an cu cinci Globuri de Aur și opt trofee Primetime Emmy, serialul tratează unul dintre cele mai controversate subiecte la nivel mondial: lupta Statelor Unite împotriva terorismului.
Cu patru Globuri de Aur în palmares, Claire Danes intră în pielea lui Carrie Mathison, un agent CIA care suferă de tulburarea bipolară, sancționat pentru că a dus la capăt o misiune neautorizată în Irak.
Mathison a fost mutată în departamentul de anti-terorism. Pe când se află în Irak, ea a aflat de existenţa unui prizonier american care s-a întors împotriva guvernului și a devenit complice al periculosului grup Al-Qaeda. Când ofițerul marin Nicholas Brody (Damian Lewis), prizonier în Irak din 2003, este salvat și adus înapoi în țară, Mathison îl suspectează că ar fi complicele infiltrat de către teroriști. Deși Brody este primit ca un erou, Carrie face tot posibilul să îl demaște, fără să mai țină cont de lege sau de regulile protocolului CIA.
Dublă câștigatoare a premiului Primetime Emmy pentru rolul din „Homeland: Rețeaua terorii”, Danes povestește cum este să joace un personaj cu atâtea fațete precum agentul Mathison: „Nu a fost nevoie să o facem și mai complexă decât este deja. E un haos în capul ei. Mi se pare o provocare să joc un personaj instabil din punct de vedere psihic, dar în același timp, un agent CIA capabil, un profesionist de primă clasă. Cum pot cele două părți să coexiste în interiorul ei? Carrie este sub tratament medicamentos în serial. Pe de altă parte, boala de care suferă și job-ul ei sunt, oarecum, asemănătoare. Ambele cer o anumită doză de paranoia. Îmi place foarte tare de Carrie și povestea mi se pare fascinantă pentru că ea este un narator în care nu poți avea prea multă încredere”.
Cât despre tulburarea de care suferă personajul Carrie, Danes spune că s-a documentat intens pentru a înțelege prin ce trec oamenii care suferă de această boală: „Am citit o grămadă de cărți pe acest subiect. În plus, am găsit și pe internet multe filmulețe postate de persoane care se luptă cu tulburarea bipolară, iar ei se filmează chiar în momentele în care trec printr-o criză. Mi-a fost de mare ajutor să le studiez reacțiile. M-a marcat lupta pe care acești oameni o poartă cu ei înșiși.”