Libertatea: Când fratele dumneavoastră, Costică, a împlinit 76 de ani, i-aţi spus că, de fapt, are 7-6, ca în tie-break. Pe 19 iulie împliniţi 66 de ani. E ca un fel de 6-6, poartă-n casă sau… nuntă-n casă?
Ilie Năstase: (n.r. – zâmbeşte) Nu, la mine încă nu s-a terminat tie-break-ul. Se joacă. Dar 6-6 poartă în casă sper să fac diseară cu fratele meu. L-am chemat să facem o partidă de table. Cât priveşte nunta, Brigitte (n.r. – Brigitte Sfăt, logodnica lui Ilie) a explicat foarte clar că atunci când va vrea Dumnezeu să se întâmple, se va întâmpla.
Că tot jucaţi table, aveţi şi o miză financiară?
Jucăm aşa, pe 10 lei linia, şi dublu marţul. Ne amuzăm. Dar îmi place să joc table. Sunt pasionat.
La 66 de ani arătaţi impecabil. Care e secretul?
Nu ştiu dacă arăt mai bine sau mai rău faţă de alte persoane de vârsta mea. Încerc să fiu echilibrat în privinţa regimului alimentar, chiar dacă atunci când am fost la Saint Tropez şi Londra am luat câteva kilograme în plus. Dorm destul de mult, pentru că în urmă cu mulţi ani am mai pierdut nopţile. Din cauza oboselii acumulate în timpul meciurilor, nu prea puteam dormi. Aşa că recuperez acum.
Aţi ţinut chiar o cură de slăbire….
Am etape şi etape. Ţin iarna sau primăvara. Şi chiar pot spune că mă simt foarte bine.
Consideră că e cel mai scump cadou primit
Se ştie că aţi avut o tinereţe plină de adrenalină. Era greu să fiţi numărul unu şi, totodată, să fiţi înconjurat de atâtea femei frumoase?
Era greu să ajungi numărul unu. Să fii înconjurat de atâtea fete nu era deloc greu. Toate roiau în jurul numărului unu. Aveam însă destul de puţin timp pentru viaţa personală. Când pierdeam în primul sau al doilea tur, mă mai întâlneam cu domnişoarele. În rest, chiar eram preocupat de tenis. Ca tânăr jucător de tenis profesionist îţi propui să fii mereu numărul unu, dar asta nu înseamnă că şi reuşeşti. Nu uitaţi că la mine a fost mult mai dificil, pentru că la 20 de ani începeam să joc tenis de bună calitate.
Aţi fost un adolescent timid, care şi-a început târziu viaţa sexuală…
Păi, tot timid sunt şi acum. E drept că mai puţin ca înainte, dar am rămas cu această timiditate. Timiditatea nu o înfrângi nici prin valoare, nici prin puterea banilor. E ca o boală cu care te naşti şi rămâi cu ea.
Sunt legende care susţin că aţi trăit iubiri care s-au consumat chiar şi cu puţin timp înainte de a intra pe terenul de tenis…
Sunt doar legende. Şi martor poate fi chiar Ţiriac că lucrurile nu au stat conform legendelor. Nu ajunsesem chiar acolo, în privinţa iubirilor.
Care a fost cel mai frumos şi mai scump cadou pe care l-aţi primit din partea bunului prieten Ion Ţiriac?
Când am împlinit 60 de ani, Ion Ţiriac mi-a făcut cadou un scuter, pe care l-am avut şi la Paris şi cu care mă plimb azi prin Bucureşti.