Ministrul sanatatii, Eugen Nicolaescu, are in fine o ocupatie mai potrivita pregatirii sale. Sa contabilizeze numerosii copii, au ajuns la vreo suta, internati in stare grava, dupa ce au fost imbolnaviti in tabara de la Navodari. Ce s-a intamplat acolo e un act de o inconstienta ce nu se poate termina decat printr-un dosar penal pentru atentat la sanatatea publica. Si mai grav, cu cat victimele sunt copii. De neimaginat insa, exact in momentele in care ambulantele faceau naveta intre tabara si spitalul de boli infectioase, contabilul de la Sanatate tinea imperturbabil o conferinta de presa in care se infoia ca de obicei, mandru de asa-zisa reforma prin care a zapacit intregul sistem. E drept, gasea si neimpliniri, dar ? culmea tupeului! ? le-a pus pe seama perceptiei negative din partea presei. Un minimum de luciditate nu i-ar strica.
Reforma sa, ca o peltea, s-a rezumat pana acum la vanturarea directorilor de spitale. In spitale insa persista o acuta criza de medicamente si echipamente, pana si un amarat de paracetamol sau de ser fiind o problema. Inclusiv in reputate clinici universitare, unde doar abnegatia personalului si medicamentele aduse de acasa mai salveaza vieti.
Nastrusnicia analizei obligatorii pentru intreaga populatie, pentru care se cheltuie sume imense, nu are alte efecte practice decat constatarea faptului ca populatia e bolnava, dar nu are unde si cu ce se trata. Asta, dincolo de dificultatea de a face pana si analizele respective, laboratoarele publice neavand reactivi, iar tarifele la cele private fiind exorbitante. La toate acestea, ca si la exodul medicilor si asistentelor catre Occident, Nicolaescu nu da raspunsuri. E vorba doar de oameni, de viata lor, iar el se pricepe numai la cifre.