În altă ordine de idei, conform presei din Oslo, poliţia norvegiană n-a dat crezare informaţiilor primite de la primii părinţi care anunţau atacul de pe insulă, cerând ca victimele să primeascå ajutor. Oamenii legii au plecat spre insulă abia după ce numărul apelurilor s-a înmulţit, ei ajungând astfel cu întârziere la locul atacului.
Românca dispărută aştepta cu nerăbdare vacanţa de pe insula morţii: „Sunt entuziasmată ca un copil mic!”
Karin Elena Holst, fiica de 15 ani a unei românce din Codlea, Braşov, care a dispărut în urma tragediei de săptămâna trecută, de pe insula Utoya, era fericită că devenise membră a organizaţiei de tineret a Partidului Laburist.
“Astăzi am avut întâlnire AUF şi a mers bine. Mai întâi am ieşit la pizza, apoi am decis că vom merge la Utoya în vacanţa de vară. Sunt entuziasmată ca un copil mic! Voi cunoaşte mulţi oameni noi, voi face shopping la Oslo! Ferice de mine!“, a scris Karin pe blogul ei, pe 5 mai, când a aflat de întâlnire. S-a pregătit zile în şir, şi-a cumpărat soluţii de bronzat şi unghii false roz. Avea un iPhone nou, primit cadou în avans, pentru ziua ei de naştere, pe care urma s-o serbeze pe 18 august. A promis că se va întoarce cu fotografii, însă de vineri nimeni nu mai ştie nimic de Karin. Prietenii de la Codlea vor organiza, în această seară, de la ora 19.00, o comemorare în centrul oraşului.
În cursul atacului, mama şi fiica şi-au scris SMS-uri
Presa norvegiană a prezentat, ieri, dialogul prin SMSSMSSMS-uri dintre Julie Bremnes, o adolescentă de 16 ani care se afla, vineri, pe insula Utoya, în cursul atacurilor, şi mama sa. Tânăra a scăpat teafără.
Julie: “Spune-le poliţiştilor că este un nebun care trage în oameni. Mamă, trebuie să se grăbească. Oamenii mor aici. Te iubesc, chiar dacă uneori sunt supărată pe tine”.
Mama: “Încerc. Poliţia e pe drum. Dă un semn de viaţă la fiecare 5 minute”.
Julie: “Încă supravieţuim. Noi ne ascundem sub nişte stânci pe plajă”.
Mama: “Am înţeles, fata mea. Stai la adăpost, nu te mişca de acolo. Poliţia e pe drum”.
Mama: “Fii atentă. Bărbatul care trage este şi el îmbrăcat în poliţist. Ce se întâmplă?”.
Julie: “Încă împuşcă oameni. Eu sunt încă vie”.
Mama: “Mulţumesc lui Dumnezeu”.
Julie: “Aşteptăm să fim salvaţi de poliţie. Auzim împuşcături. Nu ne mişcăm”.
Mama: “La televizor spun că insula este deja evacuată”. Julie: “Sperăm să ajungă cineva şi la noi. L-au prins?”.
Mama: “Poliţia antitero este acolo, se ocupă de asta. Te-au văzut?”.
Julie: “Caută oameni în apă. Nu au ajuns la noi încă”.
Mama: “L-au prins, poţi ieşi”.