Învață de 10 la lumina lumânării

Familia Elekes trăieşte într-una din cele mai scumpe zone ale oraşului Cluj-Napoca, însă nu într- o locuinţă de lux, ci la subsolul unei clădiri dezafectate. Sunt opt suflete care împart aceeaşi încăpere – soţii Elekes şi micuţii Maria, Alisa, Daniela, Daniel, Amalia şi Etelca. Trei dintre ei nu au încă vârsta de a merge la şcoală, însă surorile mai mari îşi doresc din tot sufletul să revină şi anul acesta în sălile de clasă, după cum au povestit pentru reporterii citynews.ro.
Pentru ele, la şcoală este mai bine chiar şi decât acasă, unde nu au curent, iar uneori tremură de frig. “Îmi place pentru că mă întâlnesc cu colegii, cu profesorii şi îmi place să învăţ”, spune răspicat Daniela, una dintre fete. Este în clasa a VI-a şi ştie deja că vrea să devină doctoriţă, iar până atunci citeşte orice carte îi pică în mână, îndrumată şi de surioara ei Alisa, care visează să se facă profesoară. În acest timp, Maria, care este în clasa a V-a, se laudă şi ea numai cu note de 9 şi 10, însă i se pare un lucru normal, aşa cum nu înţelege de ce profesorii rămân uluiţi în faţa picturilor sale. “Când mă fac mare, o să fiu poliţistă”, anunţă Maria.
Mama ei însă o priveşte cu amărăciune şi se roagă în secret ca printr-o minune să îşi poată ajuta fiicele să îşi îndeplinească visurile. Începerea unui nou an şcolar îi dă însă fiori. Familia se întreţine din salariul de om de serviciu al lui Aladar Elekes, tatăl copiilor, şi din alocaţii, iar banii nu ajung pentru hăinuţe noi, ghiozdane şi rechizite. “Cu ce câştig la curăţenie ajung la vreo 500-600 de lei, dar sunt zile în care nu fac nimic, că nu am ce lucra. Acum nu avem nici lumină, stăm la lumânări, pentru că s-a adunat o datorie de peste 1.000 de lei la curent”, spune Aladar.

Recomandări

„Regizorul morţii”: Povestea lui Sergiu Bahaian, afaceristul care a comandat uciderea a trei oameni. Doi dintre ei au fost îngropaţi de vii

Vor ca micuţii lor să fie şcoliţi

Cei doi soţi sunt hotărâţi să facă tot ce le stă în puteri pentru a-şi sprijini copiii să devină nişte oameni importanţi, chiar dacă şi pâinea cea de toate zilele este uneori greu de pus pe masă. “Ei înţeleg deja când nu avem sau când avem. Eu aş vrea să le dea Domnul o casă, să fie ei pe locul lor. Cum sunt eu fără şcoală, nu vreau să fie şi copiii mei aşa”, spune mama celor mici, Etelca.
fotografii: citynews.ro

Urmărește-ne pe Google News