INTERVIU EXCLUSIV | Ioan Gyuri Pascu: «Nu mai beau alcool, nici măcar o bere!»

Libertatea: Te-ai axat pe o activitate dedicată copiilor... Scrii cărţi şi scoţi CD-uri cu poveşti... Ioan Gyuri Pascu: Da, lumea are impresia că de la accidentul cerebral suferit în decembrie 2010 am început să scriu cărţi pentru copii. Eronat! Fac asta cu mulţi ani înainte de accidentul vascular, cam de prin 2001. Îmi place foarte mult. Fetiţei mele îi plăceau mai mult poveştile inventate de mine decât cele clasice. Scrii, cânţi, compui, filmezi... Toţi se plâng că n-au timp. Până la sfârşitul anului voi scoate trei cărţi şi tot atâtea CDuri pentru copii, un nou CD (“Electromagnetic Love”) cu trupa, muncesc la alte cărţi, un volum de versuri şi o carte dedicată Crăciunului, trudesc alături de foştii colegi de la Divertis, concertez... Şi tot mai am timp liber. Eşti perceput mai degrabă ca om de divertisment, deşi marea ta pasiune este muzica… Pentru mine nu există divertisment mai important decât viaţa, nu există carieră mai importantă decât viaţa. Financiar vorbind, merită să mai scoţi un album muzical? Merită să faci ce-ţi doreşti să faci. Pentru mine, bucuria de a scoate un album e mare. Ca afacere, nu mai merită de mult, eu m-am fript cu multe magazine de profil. Scot albume pentru bucuria mea şi a câtorva oameni care rămân cinstiţi şi le cumpără. Cum ţi-a schimbat viaţa atacul cerebral din 2010? Nu mai beau alcool, nici măcar o bere. Îmi plăcea seara să cinstesc halbe cu bere împreună cu prietenii mei, la concerte. Acum consum doar apă plată cu lămâie şi capucino. Fac sport, mă mişc pe scenă şi în drum către supermarket-un kilometru dus-întors, ceea ce-i bine. Pari mai slăbuţ... E o falsă impresie. Am 59 de kilograme. Din 2008, nu ştiu dacă am slăbit mai mult de un kilogram şi jumătate. Singura dată când, într-adevăr, am slăbit a fost în decembrie 1995 şi m-aş fi bucurat să mă laude cineva atunci. De la 71 de kilograme ajunsesem la 62. Aud constant întrebarea asta. Personal, îmi cumpăr blugi din Statele Unite, ştiu mărimile. Pe ăştia (n.r. - arată spre pantaloni) îi port de patru ani. Dacă slăbeam, n-ar mai fi stat pe mine. Gyuri Pub a devenit Prietenii mei… Ai renunţat la bar? Nu mai am acţiuni la cârciumă, mi-am scos numele. Doar legături prieteneşti şi hârţoage de clarificat. Bine, visul meu, acela de a avea un local unde şapte seri din şapte să se cânte, rămâne. La pub n-am reuşit decât cinci seri. Singurii din Bucureşti. După 17 ani de căsătorie, locuieşti singur, ca în studenţie... Locuiesc singur-cuc, cu chirie, într-un apartament cu două camere, iar într-una am organizat un studio de înregistrări. E mai greu când lucrez ziua, căci folosesc căştile în orele de linişte. Când stăteam la casă, era mai simplu. Cine-mi găteşte? Păi, dintotdeauna mi-am gătit... Şi acum, când am chef, gătesc. E greu să faci umor şi totodată muzică serioasă? Deloc. Nu-s de acord cu categorisiri şi comparaţii, nu fac parte din viaţa mea. Nu lucrez cu etichete. Un actor nu trebuie să facă doar umor. Sunt mulţi cei care-şi doresc să te revadă pe scena teatrului... După un an de pauză, începând de mâine (n.r. - astăzi), se va relua stagiunea cu succesul “Take, Ianke şi Cadâr”. Vor urma reprezentaţii în toată ţara.