Chiar dacă era o somitate recunoscută atât pe plan național cât și internațional, Take Ionescu nu a scăpat de meteahna românilor de a-și porecli semeni. Specialiștii în istorie au aflat că talentul oratic al acestuia i-a atras o poreclă mai puțin obișnuită pentru rangul său, dar pe măsura uneia dintre calitățile sale incontestabile. Puterea de a-i face pe oameni să-i asculte cu plăcere și inteteres discursurile și pledoariile. „(…)În anul 1881 a publicat (n.r. Take Ionescu) o teză de doctorat care a fost multă veme o carte clasică pentru juriști. În paralel a început să participe la reuninuni continentale și să se remarce prin talentul său oratoric deosebit cae i-a adus porecla Gură de aur”, notează istoricul Cezar Dobre în lucrarea sa „Români în lume – Secolul XX”. Profesorul, autor al zeci de voulume destinate exclusiv istoriei Diasporei românești i-a acordat lui Take Ionescu un amplu capitol în cercetările sale. Speciaistul notează și faptul că Take a fost, la un moment dat al carierei ale, foarte activ în ceea ce privește stabilirea anumitor legături politice și culturale la nivel european. „(…)Încă de la sfârșitul secolului XX, Take Ionescu a stabilit ample legături la nivel european, fiind politicanul care a înteprins cele mai numeroase călătorii politice în Europa. A stabilit contacte și /sau a avut legături cu personalități remarcbile care erau sau au devenit minștri, cancelari, premieri, președinți de stat(…)S-a ilustrat în plan continental mai întâi cu ocazia războaielor balcanice din anii 1912-1913. A încercat atunci, în timpul unui periplu prin marile capitale europene, o soluționare pașnică a contradicțiilor ce antrenau încet lumea spre un război continental”, este de părere istorciul Cezar Dobre care a lucrat la acest volum în tandem cu regretatul profesor Gheorghe Zbuchea
Sursa foto:www.istorie-pe-scurt.ro
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro