Edilii, incepand cu primarul general, cu cei ai sectoarelor, descopera uluiti ca in pietele bucurestene e un jaf insuportabil. Legumele, fructele, celelalte alimente sunt de trei, patru ori mai scumpe decat la o azvarlitura de bat de Capitala. Mai constata sus-amintitii ca de vina sunt intermediarii, care cumpara marfa de la tarani, adesea cu anasana, revanzand-o cu preturi exorbitante. Si ca astfel se petrece o specula intolerabila, care n-are nimic comun cu economia de piata. Nu poti decat sa dai din mana a lehamite, auzindu-le peroratiile impotente. De ani si ani se stie ca pietele sunt acaparate de una din cele mai puternice mafii. Pietele de gros, functionand sub un control strict, au ramas pe hartie.
Taranii aproape ca nu mai au acces la tarabe si sunt nevoiti sa-si cedeze clanurilor marfa inca de la bariera. Nu putini functionari ai administratiei pietelor si politisti comunitari au o stransa legatura cu cei ce-si fac mendrele acolo.
Nimeni nu a continuat verificarea certificatelor de producator inceputa timid acum vreo trei ani, multe false si in baza carora cate un individ din Petricani sau din Ferentari sustine ca are un pogon la tara, asa ca vinde vagoane de legume sau chiar fructe exotice ca fiind productie proprie. Ori doua oi, care le dau tone de branza.
Sunt mii si mii de oameni in politie, in administratia locala, platiti bugetar ca sa vada si sa intervina. Probabil ca lor li se pare ca la tarabe-s preturi normale, de vreme ce pe multi ii vezi nezgarcindu-se sa plece de acolo cu portbagajul plin de ‘cumparaturi’ pe alese. Iar mai-marii urbei n-au timp, in drum spre televiziunile unde se cotonogesc pe teme politice, sa se opreasca si prin piete. De astea-si vor aminti in preajma alegerilor, cand vor minti iar ca vor face ordine.