Julio Grondona, preşedintele federaţiei argentiniene, e cel puţin la fel de controversat ca şi Mircea Sandu, şeful FRF

Conduce forul sudamerican din 1978

Instalat în fruntea federaţiei de la Buenos Aires în 1978, cu 12 ani înainte ca Mircea Sandu să devină preşedintele FRF, “Don Julio” este uns cu toate alifiile, asemenea “Naşului”, carierele lor de conducători cunoscând evoluţii asemănătoare. În condiţiile în care palmaresul întâlnirilor de pe gazon dintre cele două echipe naţionale în ultimii 33 de ani este perfect echilibrat (1-0 într-un amical din 1982; 1-1 la CM 1990; 2-3 la CM 1994), Grondona se poate lăuda că l-a bătut pe omologul său din România la nivel birocratic, prin anularea amicalului din 10 august

A fost acuzat că a încurajat dopajul

Fostul fotbalist Diego Maradona a dezvăluit, cu trei luni în urmă, că Grondona le-a dat de înţeles jucătorilor din naţională că se pot dopa înaintea barajului cu Australia pentru calificarea la CM 1994. “Ne-au dat o «cafea rapidă». Puneau ceva în ea şi alergam mai mult. Îţi fac zece controale, dar, ca din întâmplare, la meciul acela nu s-a făcut. Grondona ne-a zis atunci să nu ne temem de antidoping”, a declarat Maradona.

A cerut insule în schimbul votului

Grondona a explicat de ce a votat ca Mondialul din 2022 să fie găzduit de Qatar, în locul Angliei. “Le-am cerut englezilor ca, în schimbul votului meu, să redea Argentinei insulele Malvine, care ne aparţin, dar n-au vrut”, a spus şeful federaţiei de la Buenos Aires, cu aluzie la războiul din 1982 dintre cele două ţări, încheiat cu înfrângerea armatei sud-americane.

Recomandări

Donald Trump a vorbit cu Vladimir Putin şi i-a spus liderului de la Kremlin să nu provoace o escaladare în Ucraina

De ce se aseamănă cei doi boşi

• Deşi presa argentiniană îl numeşte cel mai adesea “Don Julio”, Grondona preferă să i se spună ”Naşu”, poreclă avută şi de Mircea Sandu.
• Julio Grondona şi Mircea Sandu au devenit preşedinţi de federaţie după mari succese ale echipelor naţionale: primul în 1978, după ce Argentina a câştigat pentru prima oară Cupa Mondială, al doilea în 1990, după ce România a ajuns până în “optimile” Mondialului din Italia, la care se calificase după o pauză de 20 de ani.
• Julio Grondona şi Mircea Sandu au cunoscut cele mai mari succese în prima parte a mandatelor de preşedinţi: Cupa Mondială (1986) şi Copa America (1991, 1993) şi finală la CM 1990 în cazul primului, sferturi de finală la CM 1994, optimi de finală la CM 1998, calificarea la CE 1996 şi “sferturi” la CE 2000 în cazul celui de-al doilea (cu excepţia prezenţei la CE 2008).
• Mircea Sandu şi Julio Grondona sunt acuzaţi de suporteri pentru declinul înregistrat în ultimii ani de fotbalul din cele două ţări, la nivel de echipe de club şi de echipe naţionale: România s-a calificat la un singur turneu final în ultimii 11 ani (CE 2008), Argentina n-a mai câştigat de 18 ani Copa America şi Cupa Mondială.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. „POS-ul nu mai funcționează, se poate plăti doar cash”. Ce ar trebui să verifice Corpul de Control al Ministerului Culturii

Unde se deosebesc cei doi şefi

• Sandu s-a făcut remarcat şi ca fotbalist, ceea ce nu se poate spune şi despre Julio Grondona, care a abandonat rapid cariera de jucător, din cauza lipsei de talent.
• Spre deosebire de Mircea Sandu, Julio Grondona a înfiinţat un club (Arsenal de Sarandi, în 1957) şi a ocupat funcţia de preşedinte al altuia (Club Atletico Independiente ), înainte de a deveni şef de federaţie.
• Julio Grondona a fost acuzat de antisemitism, după ce a declarat, în 2003, că “evreii nu pot fi arbitri buni, pentru că arbitrajul este o meserie grea, iar evreilor nu le place munca”. Lui Mircea Sandu nu i-au fost aduse niciodată astfel de acuzaţii.
• Spre deosebire de Mircea Sandu, care nu a mai bifat decât un succes important în a doua parte a carierei (calificarea la CE 2008), Grondona se poate lăuda cu două titluri olimpice (2004, 2008) şi cu patru cupe mondiale la tineret (1997, 2001, 2005, 2007) în partea secundă a mandatului.

Urmărește-ne pe Google News