SUPERINTERVIU | Juraţii de la MasterChef „storşi” de secrete

Libertatea: Pe ecran, între voi trei există o chimie… Aşa a fost de la bun început sau simpatia a crescut cu vremea?
Sorin Bontea: Eu cred că ne-am înţeles bine de la prima întâlnire şi, bineînţeles, când lucrezi cu un om atâta vreme, începi să-l cunoşti şi să te şi împrieteneşti. Cred că ne completăm unul pe celălalt.
Florin Dumitrescu: Noi am devenit prieteni, în sensul că nu stăm împreuna doar la filmări, ci ne vedem şi în afara platoului. Şi, contrar aşteptărilor, când ne vedem, nu vorbim numai despre mâncare. Deci există chimie între noi, altfel nu am fi prieteni şi dincolo de ecran.
Cătălin Scărlătescu: Cred că fiecare încearcă să-şi facă treaba profesionist pentru emisiune. Noi în viaţa privată suntem amici, adică ne mai vedem şi în timpul liber. Suntem însă destul de diferiţi ca bucătari şi avem şi preocupări destul de diferite, însă asta cred că este un avantaj, nu?
Exista consens în luarea deciziilor legate de concurenţi sau aveţi discuţii aprinse? Care dintre voi e dispus să lase mai uşor de la el?
S.B.: Deciziile le luăm cum crede fiecare de cuviinţă, dar în acelaşi timp am încredere în deciziile colegilor mei. Avem gusturi şi păreri diferite despre bucătărie, dar până la urmă, în asta stă farmecul. Fiecare dintre noi îşi susţine punctul de vedere.
F.D.: Discuţii aprinse nu sunt multe şi sunt întotdeauna constructive. Deciziile legate de concurenţi merg pe principiul 2 la 1, iar fiecare dintre noi îşi asumă votul.
C.S.: Cum spuneam mai devreme, suntem diferiţi. Prin urmare, e firesc ca anumite decizii să nu coincidă. Nu se pune problema de lăsat de la sine, până la urmă, tot ceea ce contează este să evaluăm corect şi să luăm cele mai bune decizii în privinţa concurenţilor.
Cum ţi s-a schimbat viaţa de când eşti la „MasterChef”? Ce ţi s-a întâmplat bun şi ce mai puţin bun?
S.B.: „MasterChef” a fost o schimbare majoră în viaţa mea. Am devenit persoană publică, ceea ce nu este simplu sau uşor. Pot spune însă că lucrurile bune care mi s-au întâmplat sunt multe la număr.
F.D.: Multe lucruri bune, puţine rele. Foarte important pentru mine a fost faptul că după 10 ani de muncă aproape titanică în bucătărie, am fost recompensat cu această şansă de a fi jurat „MasterChef”. Mai puţin bun mi se pare că oamenii care mă contactează au impresia că eu fac minuni peste noapte. Indiferent de nume, lucrurile bune se văd în timp.
C.S.: Principala schimbare este că eşti recunoscut pe stradă, ăsta e un sentiment nou şi foarte interesant, la început. Apoi, te obişnuieşti şi îţi dai seama că în sinea ta eşti la fel. Cel puţin, eu sunt la fel.
Ţi-ar plăcea să-l ai invitat în platou pe cel care te-a învăţat să găteşti?
S.B.: Mărturisesc că nu mai ştiu nimic despre cel care m-a iniţiat în arta culinară, dar cu siguranţă mi-ar face plăcere să-l am ca invitat în emisiune şi cred că ar fi mândru de mine şi de ce am realizat.
F.D.: Dacă echipa de producţie se ţine de surprize, este posibil să-l cunoaşteţi pe mentorul meu, cu toate că el nu este avid de publicitate sau de apariţii publice. Îl cunosc destul de bine şi ştiu că nu este genul. Da, mi-ar plăcea să-l am invitat pe platou, să-i văd reacţia când vede evoluţia mea, a unui discipol de-al său.
C.S.: Filippo Nisi este prea bătrân şi prea departe, cred, pentru a fi invitat.
Într-un concurs între voi trei, cine crezi că ar câştiga?
S.B.: Eu.
F.D.: Este irelevant. Suntem trei chefi total diferiţi ca stiluri. Nu avem un numitor comun în farfuriile noastre. Eu am un crez: dacă pui la aceeaşi masă doi pictori sau doi muzicieni, între ei nu va fi niciodată o competiţie, deoarece sunt foarte multe stiluri de muzică şi multe curente în artă. Drept urmare, fiecare dintre noi dezvoltă un stil de gătit, având la bază gustul primar, cel al copilăriei, iar de la acest gust ajungem să gătim într-un anumit fel, bun sau mai puţin bun, dar felul nostru.
C.S.: Eu, normal. Şi nu numai între noi trei. Între mine şi orice bucătar. Eu cu convingerea asta aş intra în orice concurs.
Ai greşit vreodată mâncarea de când eşti chef?
S.B.: Da, am mai greşit şi eu preparate, dar este foarte important să-ţi dai seama că ai greşit şi să-ţi repari greşeala. Se întâmplă rar, în principal din cauza oboselii.
F.D.: De când sunt chef nu se mai întâmplă, s-a întâmplat la începutul carierei, când nu eram obişnuit cu temperaturile sau cu lingura la montaj. Acum pot să repar greşelile altora, dar când gătesc eu, reuşesc să ucid greşeala din faşă.
C.S.: Oricine poate greşi, important este ca nimeni să nu sesizeze asta. Acum, ştiţi şi voi, clişeul cu repetarea greşelii… se transformă în prostie, iar eu de asta am fugit toata viaţa.
Ai avea răbdare să iei un învăţăcel de la 0 şi să-l destăinui tot ce ştii?
S.B.: Am răbdare şi chiar îmi place să-i învăţ pe cei pasionaţi. Am făcut-o de multe şi de fiecare dată m-am asigurat că le ofer şi cele mai mici detalii. Sunt unul din chefii care nu au secrete în arta culinară faţă de cei pe care îi învaţă.
F.D.: Eu aş putea să am răbdare să iau pe cineva de la 0, nu ştiu învăţăcelul cât de dispus ar fi să îndure o sesiune de genul acesta. Nu sunt un tip prea prietenos printre tigăi şi cuţite. Mai ales cu începătorii!
C.S.: Într-o oarecare măsură, asta facem la emisiune. Tot ce ştiu eu nu voi putea învăţa pe nimeni, la un moment dat, trebuie să existe o desprindere. Depinde de fiecare cât de mult se poate dezvolta.
S-a întâmplat vreodată ca iubita ori soţia să gătească mai bine decât tine?
S.B.: Mi s-a întâmplat de nenumărate ori ca soţia mea să iasă în evidenţă cu unul sau mai multe preparate şi să fie mai lăudată decât mine, nu e ceva nou, iar asta mă bucură foarte mult.
F.D.: Se întâmplă deseori ca iubita mea să gătească mai bine, deoarece eu nu gătesc acasă. Nu comparăm ce pot face eu într-un restaurant cu ce face ea acasă, deşi recunosc că am învăţat de la ea să fac un orez cu lapte delicios şi lapte de pasăre, deserturile nefiind punctul meu forte!
C.S.: Timpul liber nu-l ocup cu gătitul. Iubită nu am, dar dacă aş avea, nu aş pune-o să gătească.
Eşti vegetarian sau carnivor? Ce mâncare preferi?
S.B.: Sunt bucătar, evident că sunt carnivor. Nu am o mâncare favorită, îmi plac toate bucătăriile.
F.D.: Sunt cel mai gurmand om din România, mănânc orice, oriunde, atâta vreme cât este gustos! Nu sunt adeptul unei anumite bucătării, merg pe pofte mai mult. Acum, traversez o perioadă în care mănânc destul de multă mâncare arăbească. Pot trăi şi fără carne, nu sunt un carnivor înrăit, dar îmi este greu să refuz o farfurie de coaste sau de organe.
C.S.: Nu poţi avea astfel de preferinţe, dacă vrei să fii bucătar. Este ca şi cum un profesor ar prefera să le predea doar blonzilor sau doar bruneţilor. Sunt deschis şi întotdeauna dornic de noutate.
Care este bucătarul-vedetă pe care-l admiri? Dacă ai putea, l-ai invita în platou?
S.B.: Gordon Ramsey, pentru că este dur şi plăcut în acelaşi timp.
F.D.: Anthony Bourdain. Mi se pare genul de bucătar foarte relaxat, care cunoaşte foarte bine tainele bucătăriei clasice franţuzeşti şi totuşi nu este arogant, dimpotrivă. Nu mai spun că este şi un bun scriitor, ceea ce-l propulsează foarte sus în topul preferinţelor mele. Ok, mai este şi Gordon Ramsay, pe care îl admir foarte mult, dar nu cred că ar avea timp să ajungă pe platoul de la „MasterChef”.
C.S.: Singurul motiv pentru care aş invita un bucătar-vedetă ar fi pentru show.
Care au fost cele mai haioase sau mai enervante întâmplari de la filmările pentru noul sezon al emisiunii?
S.B.: Pentru asta va trebui să vă uitaţi la sezonul 2 din „MasterChef”.
F.D.: Avem câteva momente interesante, concurenţi care ne-au scos din minţi şi concurenţi care ne-au făcut să râdem. În ambele cazuri, a fost vorba despre oameni care nu au luat acest concurs destul de în serios. Nu pot să dau mai multe detalii, ar fi ca şi cum aş povesti finalul unui film.
C.S.: Cele mai haioase, dar si cele mai enervante sunt fără doar şi poate momentele de la preselecţie.
Cum te împarţi între show, restaurantul în care lucrezi şi familie?
S.B.: Meseria de bucătar este o meserie grea, ţinând cont că trebuie să lucrezi în weekenduri sau de sărbători, însă găsesc întotdeauna timp pentru familia mea.
F.D.: Am renunţat la restaurant. Am ales drumul cateringului pentru moment, deoarece îmi era aproape imposibil să petrec timp cu iubita mea, Cristina, să ajung la filmări şi să ţin şi un restaurant.
C.S.: La restaurant sunt în concediu acum, iubită nu am, deci show-ul este tot ce mă preocupă în perioada asta. Şi sunt sigur că se va vedea!

Urmărește-ne pe Google News