Liber la cuvânt | Spovedania unui învingător

Bunicii au cunoscut puşcăriile bolşevice. Pe dinăuntru. Unul era liberal, cumpărase aproape un judeţ întreg, celălalt era “verde”.
Dacă nu intrau hoardele sovietice/ asiatice – cu voie de la regele Mihai – astăzi eram, probabil, un distrus. Tocam averea familiei şi vă asigur că aveam ce! Un mare stâlp de cafenea! Ce rău îmi era, mi-e frică să mă gândesc. când Wehrmachtul a intrat în Paris, cei din “Moulin Rouge” nu ştiau că a început războiul. Nici nu era cazul. Doar începuse de un an! Punem pariu că aveam masă rezervată?
Au venit ruşii! Vorba lui Fănuş Neagu: cel mai prost vin este: “vin ruşii”! Şi au venit!
Cu acte false, neamul mi-a mers înainte, ne adaptăm! Toţi copiii au făcut facultăţi! Mi-a venit şi mie rândul şi am fost ajutat de un unchi, care a înţeles mersul vremurilor. Ajunsese general! Am aflat târziu, când “nea” X era pensionar!
Îi înjur pe comunişti până voi muri! Ce viaţă duceam fără viermii ăştia agresivi!
Pe de altă parte, sub nemernicii ăştia de comunişti am făcut carte! Am învăţat, citit, scris, într-un egalitarism atroce. Mi-a prins bine!
Dictatura – o recunosc toţi – are partea ei de dezvoltare.
Sunt o creaţie atipică a sistemului: o elită intelectuală comunistă, cu rădăcini nostalgice profund anticomuniste.
Constantin Gane susţine că supremaţia poporului român nu stă în credinţă, răbdare, mucenicie sau în carne, în antropologie. Ci în instinct, în supravieţuire!
Letopiseţul lui Miron Costin e veşnic: “Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri”. Sunt Om

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro