La Cernobîl, e rai, nu iad! Unde sunt radiaţiile?

Potrivit specialiştilor, explozia de la Reactorul 4 al Centralei nucleare Cernobîl, Ucraina, din 26 aprilie 1986, a generat radiaţii cât 500 de bombe nucleare de mărimea celor de la Hiroshima şi Nagasaki. Pentru a opri emisiile radioactive, zona activă a reactorului a fost acoperită cu un “sarcofag” de beton. Au fost puse în alertă nu numai autorităţile sovietice de la acea vreme, ci şi întreaga Europă. A fost nevoie de 3 zile pentru a evacua populaţia din jurul centralei, pentru că la momentul accidentului, peste 273.000 de persoane locuiau în vecinătatea acesteia. Au fost interzise culturile pe 784.320 de hectare de teren agricol, iar pe alte 700.000 de hectare a fost interzisă plantarea de păduri. Un nor radioactiv a acoperit Europa de Nord, apoi Europa de Est, expunând populaţia acestor zone la radiaţii de 100 de ori mai mari decât cele normale. Se considera atunci că vom asista la o nenorocire generalizată din cauza radiaţiilor, iar zona Cernobîl va deveni un deşert… Locul a devenit o rezervaţie naturală Cu toate acestea, locuinţele şi fermele abandonate, adică potenţialul deşert, s-au transformat între timp în mlaştini şi păduri devenite cămin pentru numeroase specii de animale. Zona din jurul Cernobîlului a devenit, spre surprinderea cercetătorilor, una din cele mai mari rezervaţii naturale din Europa, fără nici o intervenţie din partea oamenilor. Acum, trăiesc acolo căprioare, lupi, mistreţi, toată fauna din pădurile zonei temperate! Cum rămâne cu iradierea pentru 500 de ani, unde este deşertul? Nu au trecut, totuşi, decât 29 de ani… În primii ani de după explozie, când nivelul de radioactivitate era foarte ridicat, cercetătorii au descoperit nenumărate exemple de mutaţii, cum ar fi malformaţiile, nanismul, gigantismul sau alte anomalii, însă doar în rândul plantelor. Animale malformate nu au fost observate. Pisicile şi câinii rămaşi în zonă nu au murit, ci s-au sălbăticit. În anul 2003, autorităţile din Ucraina au început chiar să încurajeze turismul în noua rezervaţie naturală Cernobîl (în traducere înseamnă “iarbă neagră”). O explicaţie, cel puţin parţială, a fenomenului de la Cernobîl pare să fi găsit un fizician român, Teodor Săndulescu. Acesta cercetează de ani buni efectele radiaţiilor asupra organismelor şi a ajuns la concluzii uluitoare. “Teoretic, radioactivitatea provoacă în celula vie tăierea catenelor ADN şi, astfel, aduce decesul. Începând cu anul 1968, am avut ocazia să lucrez în cercetare la Institutul de Oncologie din Bucureşti şi am verificat puterea organismelor de a rezista diferitelor tipuri de radiaţii”, ne-a declarat fizicianul Teodor Săndulescu, fost referent al Academiei de Ştiinţe Medicale. Specialistul a lucrat zeci de ani pe porci, şobolani, ciuperci, insecte. Trebuia să determine nivelul de iradiere pe care îl suportă celula vie, pentru a ne da seama la ce nivel de expunere se poate face tratamentul împotriva cancerului. “Am descoperit, printre altele, că primăvara şi toamna, celula vie este foarte rezistentă la radiaţii. De asemenea, se pare că organismele se adaptează mult mai repede decât credeam noi. Insectele sunt aproape imune, de pildă, deşi sunt tot organisme vii! Misterul de la Cernobîl ne arată că, deocamdată, teoriile în acest domeniu sunt şubrede. Efectele iradierii există, dar nu ştim decât aproximativ care sunt consecinţele”, a concluzionat cercetătorul. A fost catastrofă nucleară de gradul 7 Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenţia Internaţională Atomică (AIEA) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), a atribuit 56 de decese directe - 47 de lucrători şi 9 copii cu cancer tiroidian - exploziei de la Cernobîl. De asemenea, a estimat că mai mult de 9.000 de persoane, dintre cele aproximativ 6,6 milioane foarte expuse, pot muri din cauza unei forme de cancer. Catastrofa nucleară de la Cernobîl nu a fost o noutate pentru omenire. Încă din anii ’50 au fost înregistrate mai multe accidente de acest gen, în Statele Unite, Anglia, Rusia, Japonia, a căror gravitate a fost clasificată după o scală internaţională a evenimentelor nucleare cu şapte puncte, în care nivelul 7 reprezintă maximum de gravitate, iar 1, minimum. Până în prezent, catastrofa de la Cernobîl, din 1986, rămâne de departe cea mai gravă, având gradul 7. Între timp însă, experţii au ridicat şi dezastrul de la Fukushima, din 11 Martie 2011, de la nivelul 5 la nivelul 7.