La fiecare 8 ore, un bebeluș este abandonat în spital

Aruncată de mamă într-un sac, a ajuns la o familie de împrumut

Maria este un copil pe care mama sa nu l-a vrut. Povestea micuţei este cutremurătoare. La sfârşitul lunii ianuarie 2012, a fost născută la Spitalul Judeţean Ilfov din Bucureşti. Dar mama ei nu a adus-o pe lume pe un pat de spital, ci într-un subsol murdar, în partea dezafectată a unităţii sanitare. Apoi, a pus fetiţa într-un sac de plastic, pe care l-a legat printr-un nod. Mama ei a ajuns la penitenciar, condamnată la 8 ani şi 6 luni de închisoare pentru tentativă de omor calificat. În timp ce femeia ajungea după gratii, fetiţa cu chip de înger ajungea în grija unui asistent maternal din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 2. “Din prima zi mi-a zis mamă. A fost o apropiere rapidă între noi. E o fetiţă veselă: cântă, dansează, spune poezii. O iubesc ca pe fata mea”, ne-a spus Mariana, asistenta maternală care o are temporar în grijă pe Maria. Micuţa urmează să meargă la grădiniţă şi aşteaptă acum să ajungă în sânul unei familii adoptive, care să o crească şi să o iubească. (Delia Chilianu)
Constanţa e în fruntea listei
De departe, “fruntaş” la capitolul abandon este oraşul Constanţa unde, în cursul anului trecut, au fost părăsiţi 269 de copilaşi, pe când în Capitală doar 27 de mame şi-au lăsat pruncii prin spitale.

Recomandări

Mizele curtării lui Nicușor Dan. Pleiadă de prezidențiabili care bagă capul în poză – Analiză

«Dragostea de părinte Anul 2012 2013 2014 nu poate fi înlocuită»

Cauzele pentru care româncele aleg să‑şi părăsească pruncii au fost şi au rămas cam aceleaşi. Sărăcia este principalul motiv pentru care mamele iau această decizie, urmat de abuz şi de neglijare.
“Cauzele părăsirii copiilor sunt, fără îndoială, multiple şi complexe. Uneori, acestea au legătură directă cu anumite greutăţi de ordin material sau familial pe care părinţii le consideră că ar afecta într- o astfel de măsură viaţa copilului, încât ar fi mai bine să îl lase în grija autorităţilor. Alteori, o serie de alte impedimente, cum ar fi spre exemplu dizabilitatea copilului sau a părinţilor, conduc la o astfel de decizie. Pentru a remedia aceste percepţii cred că este nevoie în continuare să îi facem să înţeleagă pe părinţi că aceste greutăţi pot fi depăşite, cu sprijinul autorităţilor, al familiei extinse sau al comunităţii. În final, ceea ce trebuie să conteze pentru fiecare dintre ei cel mai mult este că dragostea de părinte nu poate fi înlocuită de nimic”, ne-a explicat Gabriela Coman (foto), preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie. (ANPDCA). Specialistul spune că responsabilizarea părinţilor şi a populaţiei în general cu privire la rolul important pe care ni-l asumăm atunci când luăm decizia de a deveni părinţi trebuie să rămână în continuare în centrul atenţiei autorităţilor. Serviciile specializate sau măsurile de protecţie specială, indiferent de cât de bune ar fi, nu pot substitui niciodată dragostea părinţilor şi rolul lor în educaţia copilului.

Urmărește-ne pe Google News