Rudele celor morţi au trăit durerea de două ori
“Au fost mulţi care nu au apucat să-şi scoată rudele din morminte. Nu puteau pleca de la program, de la fabrici şi uzine, să rezolve lucrul ăsta. Când au ajuns la faţa locului, au găsit morţii răvăşiţi, nimeni nu mai ştia care e ruda lui. Cadavrele celor care pieriseră de doar câteva luni zăceau pe terenul excavat, iar mirosul pestilenţial te dobora”, a povestit unul dintre locuitorii din zonă, a cărui mamă era îngropată în Cimitirul Crângaşi.
“Nu puteam să-mi dau seama, nu mai aveam cum să ştiu unde era mormântul mamei mele, am luat şi eu un oscior la întâmplare, ca să-l îngrop creştineşte”, a spus el cu amărăciune în glas. Aceeaşi soartă a avut-o şi lăcaşul de cult aflat în Cimitirul Crângaşi, Biserica Sfântul Nicolae, una dintre cele mai impunătoare din Capitală: a fost rasă de pe faţa pământului într- o singură zi.
S-a întâmplat, culmea, în zi de mare sărbătoare creştină, Sfinţii Constantin şi Elena. Aşa s-a făcut loc pentru Lacul Morii, cel mai mare din Bucureşti, cu o suprafaţă de 246 de hectare. Supravieţuitori ale acelor timpuri spun că, din cauza ororilor petrecute în cei doi ani de lucrări, dar şi din cauza celor petrecute după, mulţi se referă la acest loc cu numele de “lacul morţii”.
Se pare că blestemele oamenilor care nu şi-au putut strămuta morţii, dar şi pedeapsa divină trimisă din cer după inundarea cimitirului şi demolarea bisericii au făcut ca locul să fie pe veci blestemat. La rândul lor, specialiştii în paranormal avertizează că Lacul Morii este încărcat cu energii negative şi că tocmai de aceea acolo se petrec atât de multe tragedii.
Aşa s-ar explica de ce sinucigaşii sunt atraşi de Lacul Morii – zona e marcată din loc în loc de cruci în memoria nefericiţilor care şi-au luat viaţa aici – şi de ce nu trece an fără ca apa să nu-şi ia măcar un tribut dintre cei care înoată acolo.
În dreptul barajului au loc multe accidente auto
La faima bizară a acestui loc contribuie şi numărul mare de accidente ce se produc în dreptul barajului Lacul Morii, pe Podul Ciurel – circa 100 în ultimii ani. În acea zonă, mulţi şoferi intră cu viteză în curbă şi zboară pur şi simplu de pe pod direct în apa Dâmboviţei; de multe ori, asta îi costă viaţa. Pescarii vin şi ei să completeze acest tablou bizar.
Din 1987 încoace, mulţi dintre cei care au dat la peşte acolo au povestit că i-au încercat senzaţii stranii sau că au trăit experienţe pe care nu le pot explica: au zărit luminiţe de diverse culori pe luciul apei şi au auzit vaiete, plânsete şi tânguieli venind parcă din adâncuri… O legendă urbană spune că pe locul pe care se află acum Lacul Morii a existat, la începutul secolului al XIX-lea, un cimitir de ciumaţi, unde au fost îngropate victimele Ciumei lui Caragea, care în anii 1812 şi 1813 a omorât peste 90.000 de oameni în toată ţara. Această variantă nu a fost însă confirmată oficial de nici un act.
Doar crucea din boscheţi mai aminteşte de cimitir şi de biserică
O cruce metalică, pe care e amplasată o placă din bronz, e singurul lucru care mai aminteşte de cimitirul şi de lăcaşul de cult dezafectate în 1986. “Pentru neuitarea Bisericii Sf. Nicolae şi spre pomenirea răposaţilor din Cimitrul Crângaşi, mutaţi în anul 1986, o lumânare şi un bob de tămâie aprinse, o floare şi o lacrimă, drept recunoştinţă strămoşilor noştri”, stă scris acolo. În partea opusă, la stăvilar, o altă placă memorială, din granit, îi laudă pe cei 3.000 de brigadieri care au lucrat la amenajarea lacului.
Trebuia să fie zonă de agrement pentru bucureşteni
Lacul Morii era prevăzut să devină un spectaculos loc de agrement pentru locuitorii Capitalei, însă revoluţia din 1989 a lăsat acest proiect neterminat, întrerupând amenajarea. Pe lângă insula cu domuri cu acustică specială (foto), mai erau prevăzute două debarcadere şi un foişor, care azi sunt lăsate în paragină.