Cuvinte care se repetă în mod obsesiv şi fără rost: bani, criză, Uniunea Europeană, circ politic, panarame, curve (politice, de strada etc…), dreptul cetăţeanului european, campanie electorală, guvern, parlament, specialişti, miniştri (înainte vreme, nu prea auzeam de guvern sau miniştri), primar şi primării, PIB, importuri, energie, petrol, autostrăzi, infrastructură, datorii externe, bancă.
Cuvinte de care nici nu ţineam seama înainte: apă, resurse, loc de muncă, întreţinere, casă, pâine, Europa, datorii externe. Cuvinte de care ţineam seama: miliţie, securitate, carne, benzină, şef, secretar de partid, turnători.
Nu mă gândisem niciodată la o analiză a lexicului folosit, la cuvintele intrate nou în vocabularul uzual şi la frecvenţa lor. E chiar foarte interesant, e chiar o sociologie a lingvisticii, care denotă angoasele, temerile, dar şi interesul românilor. Regretatul Pruteanu era meşter în astfel de analize, dar şi în falsa modernizare a limbii române, de fapt stâlcirea ei.
Iată că starea unei naţiuni poate fi măsurată chiar şi din cuvinte! Eu unul aş face un studiu pe limbajul politicienilor. Să vedem câtă demagogie se ascunde şi cât de goale sunt unele cuvinte!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro