Liber la cuvânt | Cum percepem sfinţenia

Vaticanul are în curs de finalizare dosarul de beatificare a medicului preot băcăuan Martin Benedict, trecut la cele veşnice în 1986. Fost seminarist franciscan, Martin Benedict urmează medicina, iar la 14 septembrie 1980, în mare taină, este hirotonit preot în biserica din Slănic Moldova de către episcopul Alexandru Todea. A continuat să fie medic la Oneşti şi nu a putut sluji ca preot în public, pentru că autorităţile comuniste nu puteau pricepe cum un medic atât de bun, adică şi un om de ştiinţă, poate fi şi preot. Vaticanul vrea să-l canonizeze pentru că a întors din morţi o femeie care era depusă deja la morgă, dar şi pentru alte minuni. Nu acest lucru m-a frapat, pentru că sfinţii există, iar minunile se săvârşesc lângă noi. M-a impresionat declaraţia unei bătrâne din Târgu Ocna dată unui ziar local: “Pacienţii stăteau uneori chiar câteva săptămâni ca să prindă un loc la consultaţiile lui. Nu a primit niciodată nimic de la nimeni, şi asta îl făcea foarte căutat în vremurile alea”. Asta a impresionat- o pe bătrână la “Sfântul”, cum i se spunea lui Martin Benedict: că medicul nu lua şpagă! Nu ştiu câţi doctori roşesc citind aceste rânduri sau îşi aduc aminte de jurământul lui Hipocrat. La urma urmei, nu toţi au vocaţia sfinţeniei, iar la ce salarii au medicii în ziua de astăzi ar muri de foame dacă nu ar primi “atenţii” de la pacienţi. Nu putem face călugări sau preoţi din toţi medicii. Dar unii dintre ei prea sunt neobrăzaţi! Măcar nu condiţionaţi actul medical şi mulţumiţi-vă cu ce vă dau bolnavii!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro