Liber la cuvânt | Cum stopăm cerşetoria

În zadar deputatul Partidei Romilor, Nicolae Păun, încearcă să legifereze interzicerea cerşetoriei. Legi există, slavă Domnului. Cei care practică cerşetoria sunt amendaţi conform Legii 61/1991, iar cei care profită de copii, conform Legii 272/2008. Iniţiativa parlamentarului nu este decât o reacţie de moment, “la cald”, cum zic fotbaliştii. Cel mult este un semnal dat autorităţilor în problema rromă şi atât. Cerşetoria este un barometru, un termometru al sărăciei, dar şi al civilizaţiei. Ea nu poate fi interzisă! Nici măcar ultrademocrata Franţă nu a putut interzice decât pentru 6 luni cerşetoria şi falsele petiţii în vederea strângerii de bani exclusiv pe bulevardul Champsélyseés. Ca să stopezi cerşetoria, trebuie să stopezi sărăcia. Juridic, este un labirint fără ieşire. Cerşetorii sunt amendaţi, dar n-au de unde plăti banii. Ce să le faci? Să-i bagi în puşcării, şi aşa arhiocupate şi lipsite de spaţiu? Reţelele de cerşetori care schilodesc copii, care-i pun la cerşit trebuie desfiinţate – iar aici, din nou aduc aminte că există legi. Dar cu cei bătrâni sau bolnavi, care îndură pentru un colţ de pâine, ce faci? Îi băgăm în puşcărie, îi eutanasiem pentru că strică, deranjează estetica lumii? Hai să-i ucidem pentru că ne sperie turiştii şi vezi, Doamne, strică imaginea României în lume. Pe de altă parte, nu poţi obliga un om să nu ofere unui sărac ceva. E vorba de milă creştină, de un gest uman până la urmă! Nu mai bine îi amendăm pe cei care dau de pomană, punem Fiscul pe ei? Soluţii utopice. Sărăcia nu poate fi eradicată prin lege, iar cerşetoria este ombilical legată de bunăstarea unei naţiuni.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro