Consumismul l-a transformat într-un personaj mitic, iar imaginea definitivă a Moşului a devenit
cunoscută odată cu reclama creată de Haddon Sundblum, pentru compania Coca-Cola, în anul
1931. Zic definitivă, pentru că, de-a lungul timpului, el a fost îmbrăcat în culori diverse, ca:
negru, verde sau albastru, având cizme largi, pantaloni în dungi sau vestă cu nasturi mari şi strălucitori, cu sau fără blăniţă de vulpe. Revolta mea era, zic eu, firească! O caricatură
sau un tip cu nasul roşu îi lua locul lui Hristos. Naşterea era acoperită mediatic de un produs
comercial. Zeci de ani, Vaticanul a luptat în zadar cu bradul, care, în genere, nu este un simbol
creştin. Până la urmă, Biserica Catolică a cedat. Pur şi simplu, a adoptat bradul şi
l-a creştinat. Cred că asta este singura soluţie. Nu e un compromis, ci un mijloc de supravieţuire în această lume, din ce în ce mai desacralizată.
Cum să te lupţi cu un brand aşa puternic? Nici nu mai contează că acest bărbos nu
este atât de bătrân pe cât se dă. Nu vine din Laponia sau de la Polul Nord, ci mai curând
de pe Wall Street. Nici pe horn nu intră, nu are nevastă, iar renii sunt asociaţii săi. Am găsit soluţia: îl botezăm pe Moş Crăciun. Sunt naşul lui, iar aşa poate ne lasă Pruncul în pace! Hristos se
naşte, Slăviţi-L!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro