Liber la cuvânt | O poantă à la Păunescu

La Olimpiada din 1984, de la Los Angeles, România s-a acoperit de glorie. Eram prima şi unica ţară socialistă/comunistă care spărgea boicotul impus de Moscova. Avionul cu delegaţia României a fost primit în delir la Los Angeles.
Era prima aeronavă TAROM care ateriza pe acel aeroport, iar acesta gemea de lume. Artificii, urale în delir, numele României scandat ca la meciurile de fotbal. Coboară delegaţia olimpică, iar nebunie. Americanii sunt în pragul isteriei. Aeronava e tractată pentru a fi dusă spre hangare. Cu lacrimi în ochi, celebrul aviator Gigi Bălaşa, înconjurat de stewardese, face cu mâna mulţimii. De jos, doi-trei oficiali americani urlau cât îi ţineau plămânii: “Seloreso”, “Seloreso”, “Seloreso”…
“Băi, curvelor! Ia zâmbiţi şi cu forţă să strigăm şi noi: «Seloreso»”. Americanii şi mai tare: “Seloreso!”. Ai noştri, cuprinşi de febra prieteniei româno-americane, le acoperă pe gazde: “Seloreso”. Batiste fluturate, emoţii… Într-un final, un inginer tehnic american – poreclit “şapca roşie” în jargonul aviaţiei mondiale, pentru că poartă un asemenea accesoriu – urcă pe scara aeronavei. Printre dinţi, către Gigi Bălaşa: “Shell or Eso?”. Americanii întrebau pur şi simplu cu ce vor românii să fie alimentat avionul…

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro