CAMPANIE LIBERTATEA. EROII ANONIMI AI ROMÂNIEI | L-am găsit pe „doctorul aurolacilor”: „În canale, şpaga se numără în purici şi în păduchi”

I-au pus cuţitul la gât şi au încercat să-i fure banii

Seară rece de iarnă în Bucureşti… Ambulanţa goneşte pe străzi. În maşină este frig, iar aburul din recipientele cu supă destinată nevoiaşilor nu reuşeşte să ne încălzească… Oprim. Suntem în Piaţa Victoriei, buricul Bucureştiului.
Doctorul Costin Militaru îşi ia geanta, o lanternă şi coboară. În faţa noastră, clădirea Guvernului ne supraveghează mută. La fel şi jandarmii care păzesc porţile. Un om al străzii, acoperit cu o plapumă murdară, respiră greu, aritmic. Tremură. Mai trage pe el o ţoală ponosită.
Lumina de la lanterna medicului îl deranjează şi urlă: “Stingeţi, dracu, lumina aia!”. Dacă păduchii nu l-ar mai sâcâi, poate ar reuşi să adoarmă puţin. Scoate o mână de sub zdrenţe. Îi este foame. “Oare unde o fi punga aia?!”. A găsit-o. Trage cu putere aurolacul din ea. Mintea i se înceţoşează. Uită. Păduchii au dispărut. Soarele imaginar îi încălzeşte trupul costeliv.
Doctorul încearcă să-l ridice de la pământ. Nu vrea. “Pleacă, dracu, de aici!” . Medicul aurolacilor schimbă tactica: “Nu pot să-l mai trezesc. E drogat”. Bagă stetoscopul sub hainele pline de noroi şi purici. Ascultă atent. Pune lângă omul fără căpătâi un bol cu supă caldă şi o pereche de mănuşi. “Ceilalţi unde or fi?”.
Trage cu putere capacul unui canal. Ne izbeşte un miros greu. Jandarmii privesc nepăsători. Aruncăm un ochi în hăul dintre ţevi. Pături ponosite, resturi de mâncare, şobolani şi excremente. “Nu-i nimeni «acasă ». Să mergem în altă parte”, ne explică medicul.
Ambulanţa îşi continuă drumul… Caută cu farurile ei mate cele mai înfricoşătoare cotloane din Bucureşti, unde îşi duc existenţa mii de oameni ai străzii. Chinuiţi de foame şi de frig, înrăiţi de lupta pentru supravieţuire, ameţiţi de droguri şi de alcool, aceştia primesc ajutorul cu multă suspiciune, violenţă verbală şi fizică.
“Mi-au pus şi cuţitul la gât. Sunt situaţii în care încearcă să-mi fure portofelul din buzunar. E paradoxal, noi vrem să-i ajutăm, iar ei vor să ne fure”, ne-a mărturistit doctorul Militaru. Şi totuşi el preferă să îngrijească oameni ai străzii decât să intre într-un sistem medical cu care nu se identifică.
Urăşte ideea de a luă mici atenţii de la pacienţi, iar sistemul medical instituţionalizat are astfel de practici. “Aici, şpăgile sunt vii şi se numără în purici, în păduchi, în râie…”, glumeşte el amar.

Recomandări

Dunărea a inundat un întreg oraș aflat la 25 de km de Budapesta. Viitura ajunge în România săptămâna viitoare

Îi hrăneşte cu supă caldă şi le tratează rănile

Maşina se opreşte în zona gării Obor. Imediat, cei fără adăpost ne încercuiesc. “Vreau şi eu supă. Dă-mi mănuşi! Nu mai fotografia, mă, că-ţi sparg camera!”. Ca un dirijor în mijlocul orchestrei dezlănţuite, medicul reuşeşte să-i stăpânească admirabil.
Scoate din geantă un pumn de medicamente şi începe să le împartă după nevoie. Fiecare primeşte câte un bol cu supă şi o pereche de mănuşi. Urlă şi se maimuţăresc. O bucurie animalică inundă zona. O femeie între două vârste întinde, mută, o mână rănită.
Doctorul Costin scoate din geantă ustensilele necesare şi îi curăţă tăietura. “Să vedeţi când vin tumefiaţi de bătaie, cu membre rupte, răni pline de viermi sau în sevraj. Îi ajut cu ce pot sau îi duc la spital”, ne informează Costin. Înfăşoară mâna femeii într-un bandaj şi îi dă drumul înapoi în “haită”. Aceasta apucă un pahar cu supă şi mănuşile cuvenite şi fuge în mijlocul semenilor. “Gata, am terminat pe seara asta!”. Plecăm.
În urmă ambulanţei, femeia rănită îşi trage fericită mănuşile peste mâinile îngheţate. Un zâmbet hâd îi umple toată figura. De multă vreme nu şi-a mai simţit membrele atât de calde. Face cu mâna în urmă maşinii de salvare. Parcă ar vrea să mulţumească, dar nu prea ştie cum.
În faţa ei, pe marginea canalului, supa ridică aburi frumos mirositori. Soarbe cu nesaţ din bolul de plastic şi plescăie mulţumită. E noaptea târziu. Costin Militaru pleacă spre casă. Nimeni nu-i spune mulţumesc, nimeni nu-i sărută mâinile, nimeni nu-i bagă un plic în buzunar. Doar soţia lui e recunoscătoare Providenţei că a mai trecut o zi şi bărbatul ei s-a întors întreg acasă.
Dacă ai cunoscut şi tu astfel de eroi anonimi, care îşi ajută semenii fără să aştepte recompense financiare, alătură-te campaniei Libertatea, care îşi propune să scrie despre aceşti oameni. Trimite un e-mail la adresa subiecte@libertatea.ro şi dă-ne detalii despre eroii anonimi ai României.

Recomandări

Furtunile de tipul ciclonului Boris, noua „normalitate” pentru România. A doua „inundație a secolului” în Europa de Est | STUDIU

6.000 de persoane fără adăpost în Capitală

Samusocial, organizaţia pentru care munceşte medicul Costin Militaru, a fost creată în urmă cu 10 ani. “Grupul nostru ţintă este reprezentat de persoanele adulte fără adăpost, deocamdată cei din Bucureşti. Îi ajutăm pe toţi cei aflaţi în suferinţă psihică sau fizică”, susţine Sabina Nicolae, director executiv al Samusocial. Pe străzile Bucureştiului trăiesc aproximativ 6.000 de oameni, însă şansele acestora de reabilitare sunt sub 5%.

A îngrijit şi deţinuţi

Costin Militaru (dreapta în foto / sursa: Samusocial) a terminat Facultatea de Medicină în urmă cu 10 ani. De atunci, lucrează cu grupurile sociale defavorizate. S-a ocupat de deţinuţi de la închisoarea Jilava, de oameni fără adăpost, de prostituate şi de consumatori de droguri, în special de cei din cartierul Ferentari. Patrulează străzile cu ambulanţa Samusocial împreună cu asistentul social Lidia Ianuş şi cu şoferul Răzvan Nica.
Citiţi în ziarul de mâine povestea medicului psihiatru care tratează nebunia în canale

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro