Menuet, sarba si ceardas

N-a fost nevoie ca premierul Tariceanu sa-si prezinte in Parlament programul. I l-a spus cu destula claritate, in fata plenului, iar nu in negocieri discrete pe la vreun hotel sau casa de protocol, Mircea Geoana: asta ai voie sa faci, asta trebuie sa faci, iar asta nu. Mai abili, udemeristii au facut pe fata doar aluzii la pretentiile lor. Tariceanu va avea o viata grea, in care principiile liberale se vor amesteca straniu cu vederile de stanga si cu revendicari etnice la limita Constitutiei. Guvernul, pe care nasii sai, debordand de suficienta, il vad rezistand intreaga legislatura, va fi nevoit sa penduleze de la un paradox la altul.

Deprins cu menuetul de salon, Tariceanu va trebui sa invete sa joace, in frac si cu papion, sarba sau ceardasul.

La centru, primul-ministru va fi silit sa uite multe din proiectele legislative ale fostului guvern (sau sa le amendeze) si sa le sustina in Parlament pe ale actualilor aliati. In teritoriu, inclusiv prin intermediul unor hotarari de guvern, dar mai ales prin persuasiune si implicarea prefectilor, va trebui sa dea satisfactii materiale (functii, contracte) pesedistilor, reveniti practic la putere si la ciolan dupa o penitenta de doar doi ani. Se adauga si poftele noului centru de influenta de la Iasi.

Acest slalom Tariceanu e pus in situatia de a-l face grabnic. I-ar fi fost imposibil, daca ar fi numit in Executiv oameni redutabili, profesionisti si deopotriva avand sira spinarii, in stare sa-l si traga de maneca, sa i se opuna. Avea insa nevoie de yesmeni, care sa puna fara cracnire in opera pretentiile cercurilor care, mai mult sau mai putin fatis, l-au mentinut in Palatul Victoria. Clamand grija pentru tarisoara lor. Cu aceeasi credibilitate cu care, acum din Opozitie, o fac pedistii.

Urmărește-ne pe Google News