Senatul, Camera decizionala in speta, a respins Ordonanta de urgenta a Guvernului Tariceanu de ratificare a Acordului prin care, inca in 2005, infiintase Fundatia Publica Romano-Ungara ‘Gojdu’. Stirea a trecut ca si neobservata. Desi vizeaza interese istorice romanesti, inclusiv patrimoniale, fiind vorba de mostenirea in valoare de miliarde de dolari lasata la Budapesta in 1870 de Emanuil Gojdu, in scopul explicit de a sustine material tinerii ortodocsi romani. Nebagata in seama a fost si reactia la decizia Senatului Roman a Guvernului ungar care, cu suficienta si aroganta, declara ca subiectul e inchis din 1953, cand cele doua tari au anulat orice revendicari teritoriale.
Contenciosul e mult mai complicat. Parafand in 2005 infiintarea amintitei fundatii, care deturneaza rostul Testamentului Gojdu, Guvernul Tariceanu a comis un abuz, imixtionandu-se intr-o chestiune privata, pe care nu o administra. Apoi, invocand Acordul din 1953, Cabinetul ungar include anapoda mostenirea Gojdu in revendicari teritoriale, desi e vorba de un patrimoniu financiar si imobiliar. Adica de acel gen de proprietati pe care, in acelasi timp, cetateni si organizatii ungare le revendica si le obtin pe teritoriul roman.
Este Romania sortita sa fie perdanta? Doar pentru ca un Guvern slabanog nu stie sau nu vrea sa-i apere drepturile in mod civilizat, dar ferm, inclusiv apeland la justitia internationala? Ar fi oportuna in acest caz reactualizat o luare de pozitie si a Presedintelui Traian Basescu, fiind totusi o chestiune de politica externa. Dupa cum e un prilej si pentru Patriarhul Daniel de a-si demonstra calitatile de manager. Dincolo de valoarea in sine, mostenirea Gojdu are si dimensiunea de simbol al demnitatii nationale.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!