Mihaela Rădulescu, în misiune culinară secretă. Ce a inventat prezentatoarea TV în numele frăţiei dintre francezi şi români?

Unde-i timp liber mult, ideile-s pe măsură. Vrând să revoluţioneze arta culinară, Mihaela s-a aventurat cu spirit temerar spre construcţia unui fel de mâncare căruia i-a consacrat o întreagă dezbatere pe blogul ei. Probabil că dacă ar fi simţit mirosul creaţiei iubitei sale, Dani Oţil, jumătatea sa, ar fi lăsat pe loc orice şi ar fi luat primul avion spre Monaco.
„Decadenţa şi mărirea bulzului” ar putea fi un titlu dat lucrării de Master Chef pe care diva a lansat-o posterităţii, în numele femeilor care au timp şi de huzur, dar se aruncă avântat, în stilul gospodinei motivate, spre cratiţă, când nevoie o cere şi o impune. După cum simte ea, având zestrea povestirii şi fiind un gardian de vază al literelor, autoarea în devenire, ce scrie cărţi şi chiar le vinde – dovadă incontestabilă a talentului – arată că este multilateral dezvoltată şi când pune tocul în călimară şi apucă oala pentru mâncare.
„Schimbarea de coordonate te obligă la adaptare în toate privinţele, chiar şi în bucătărie. N-ai cum să n-ai doruri de arome şi gusturi pe care le-ai lăsat în urmă.
Bunăoară, ca multe femei care trebuie să pună o mâncare bună şi caldă pe masa familiei, am inventat o mâncare cu ce-am găsit prin frigider, pornind de la… dorul de bulz – o „nenorocire” românească, inventată probabil de o gospodină pricepută şi practică, în care se regăsesc aruncate peste o mămăliga ţeapănă, brânza proaspătă şi ouă prăjite, uneori şi jumări…”, îşi începe expunerea Mihaela Rădulescu, fină cunoscătoare într-ale bulzului.
„Ei, bine, să faci piaţa la Monaco e puţin diferit, nu pentru că n-ai găsi cam aceleaşi fructe şi legume, dar pentru că-ţi sar în ochi şi-ţi tulbură mirosul şi alte ingrediente şi mirodenii, specifice ţărilor de pe malul Mediteranei şi, mai ales, Franţei, unde, ştiţi deja, a găti e o treabă sofisticată. Aşa am decis să fie şi bulzul meu – o prietenie româno-franceză abruptă, fără nevoie de aprobare la nivel înalt. Am făcut o mămăligă ca la Moldova, solidă şi aurie, fiartă îndelung, cu niţică sare şi un strop de ulei de măsline. Când a fost gata, am răsturnat-o pe un fund de lemn şi am tăiat-o în felii subţiri. Într-o tavă ca acelea în care facem chec, am început lucrarea: am uns-o cu puţin unt şi pesmet şi am aşezat primul strat de mămăligă. Peste el am aşezat minuţios felii subţiri de brânză puturoasă, cu mucegai şi un strat subţire de trufe (alea de se găsesc în atâtea locuri din România, doar că noi le exportăm şi ei le mănâncă drept delicatese).”, explică prezentatoarea TV începutul aventurii pe tărâmul imprevizibil al bulzului.
„Când nu s-a mai văzut mămăliga de-atâtea trufe şi brânzeturi, am venit cu al doilea strat de mămăligă. Şi am continuat fără ezitare, până când am obţinut vreo 6 etaje bine mobilate care fremătau de ineditul întâlnirii (păi, ce mămăliga şi-a imaginat vreodată să se pupe cu un Rochefort ?:). Toată construcţia asta a intrat la cuptorul bine încins şi şi-a petrecut acolo exact atâta vreme cât să se topească şi sufletul din brânză şi să se rumenească niţel pe la margini (adică vreo 15 min). Aşa, doar ca să pară că e şi sănătoasă lucrarea, am ornat-o cu nişte ceapă verde tocată mărunt. Când pui treaba asta în farfurie, salivezi încă de la recitalul de arome. Când începi s-o consumi, înţelegi că Franţa şi România n-au avut nicicând o relaţie diplomatică aşa de armonioasă ca… între mămăliga noastră şi brânza lor. Trufele spun şi ele, discret, dar persistent, povestea intrării noastre în Europa, mai ales dacă alunecă pe gat cu un pahar de vin roşu… S-aveţi poftă!”, încheie în forţă Mihaela Rădulescu rafinata incursiune în secretele mămăligii.
Citeşte şi: Mihaela Rădulescu, despre Teo: «S-a manelizat şi a dezamăgit un public care-i admira inteligenţa» Bubulina gospodina! Răduleasca s-a apucat de gătit  
 

Urmărește-ne pe Google News