Au trecut mai bine de două luni de când părinţii lui Mihai Iordache, din Cluj-Napoca, se bucurau pentru una dintre importantele lor realizări în bătălia pentru sănătatea fiului lor: reuşiseră să adune 53.000 de euro pentru a face analize complexe la Great Ormond Street Hospital for Children din Londra. Iar scopul lor era, în primul rând, stabilirea unui diagnostic mai exact decât cel dat în România, cel de pseudoobstrucţie intestinală.
Abia după aceea, se putea “trasa” şi un tratament adecvat afecţiunii. Au urmat atunci, în decembrie anul trecut, două săptămâni de analize, teste, speranţe. Urmate, la revenirea în ţară, de încă o lună şi jumătate de aşteptare înfrigurată a unui semn din partea medicilor englezi. Şi de încă un drum la Londra pentru aflarea “rezultatelor oficiale” ale investigaţiilor medicale.
Concluzia acestora n-a fost una optimistă: Mihăiţă suferă de gastropareză, o boală apropiată celei diagnosticate iniţial şi care i-a afectat stomacul şi intestinul subţire în proporţie de peste 50%.
O maladie incurabilă, cum s-au exprimat medicii din Londra, dar cu care, totuşi, se poate lupta pentru ţinerea ei “în frâu” şi, mai ales, a durerilor ce le cauzează. Nu există remisie, ci doar stagnare a bolii, la Mihăiţă ea fiind încă spre faza de “mijloc” a manifestării ei.
Maladia poate fi doar ameliorată în efecte
Împreună cu medicul curant din Cluj, doctorii englezi vor stabili un tratament pentru ameliorarea simptomelor, efectelor bolii, pentru evitarea crizelor şi a paraliziei zonei afectate, tratarea alergiilor, a constipaţiilor, toate acestea dublate, cel mai probabil, de hrănirea doar prin alimentaţie administrată intravenos.
Şi, totuşi, minuni mai există, iar asta e ceea ce dă nădejde şi forţa de a lupta, în continuare, greu încercaţilor părinţi ai lui Mihai. Şi nimic nu poate avea forţa cuvintelor unei mame: “De fiecare dată când îmi aduc aminte de vorbele doctorului – «gastropareză » şi «boală incurabilă» -, în secunda următoare îmi vine în minte toată bătălia lui Mihăiţă. Şi atunci mă uit la Dumnezeu şi îl întreb: dacă voiai să îl iei de pe lumea asta, nu puteai? N-o făceai deja? Am ajuns în Londra, am strâns atâţia bani, am trecut prin atâtea investigaţii… Să fie toate în zadar? Nuuuuuu!!! Nu cred!…”.
Din acest punct al luptei lor însă, părinţii lui Mihăiţă au decis să stopeze orice solicitare de ajutor financiar. Dar le vom fi alături cu gândul ori cu sfatul, sperând într-un deznodământ fericit! Baftă, Mihăiţă, şi să te vedem mare şi cât se va putea de sănătos!